Uranus, studiat în premieră în spectrul infraroşu. Noi detalii despre misterioasele aurore şi bizarul câmp magnetic al acestei planete

O echipă internaţională de oameni de ştiinţă, coordonată de la Universitatea din Leicester, Marea Britanie, a reuşit să cartografieze întreaga planetă Uranus în spectrul infraroşu al luminii pentru prima oară, descoperind noi detalii despre misterioasele aurore şi bizarul câmp magnetic al acestei planete gigantice îngheţate, transmite marţi Space.com.

Cercetătorii au folosit telescopul în infraroşu IRTF (Infrared Telescope Facility), aparţinând NASA şi aflat în Hawaii pentru a observa gigantica planetă îngheţată care orbitează Soarele la o distanţă de 19 ori mai mare decât Pământul, relatează Agerpres.

Detalii despre misterioasele aurore ale lui Uranus

La fel ca şi pe Pământ, aurorele de pe Uranus sunt declanşate de interacţiunea dintre vântul solar - fluxul de particule ionizate provenite din Soare - şi câmpul magnetic al planetei. Aurorele polare de pe Uranus se comportă însă foarte diferit faţă de cele terestre.

Spre exemplu, axa în jurul căreia se roteşte Uranus este aproape perpendiculară faţă de Soare. Acest lucru înseamnă că practic această planetă se "rostogoleşte" în jurul Soarelui pe o parte, cu polii îndreptaţi aproape direct către stea pentru aproximativ un sfert dintr-un an uranian - care este echivalent cu 84 de ani tereştri.

Polii magnetici ai planetei Uranus

În plus, polii magnetici ai lui Uranus nu sunt aliniaţi celor geografici, aşa cum se întâmplă în cazul Pământului ori al lui Jupiter sau Saturn, ci sunt înclinaţi într-un unghi de 60 de grade faţă de polii geografici. Prin urmare, aurorele de pe Uranus nu se formează în zona polilor planetei şi apar la diferite latitudini.

"Aurora boreală (pe Uranus) se extinde practic din emisfera nordică spre ecuatorul planetei şi chiar depăşeşte această linie, ajungând până în emisfera sudică", după cum a precizat Emma Thomas, astronom la Universitatea din Leicester, care a coordonat aceste observaţii. "Dacă vrei să cartografiezi aurora, nu trebuie să priveşti doar spre polii planetei ci să urmăreşti întreaga sa suprafaţă", a adăugat ea.

Pentru a putea cartografia întreaga suprafaţă a lui Uranus, cercetătorii şi-au împărţit observaţiile în trei ferestre de câte 8 ore, de-a lungul a trei zile, ţinând cont şi de faptul că Uranus are nevoie de 17 ore pentru a încheia o rotaţie în jurul propriei axe. Odată ce datele au fost compilate a rezultat cea mai detaliată hartă în infraroşu a acestei planete îndepărtate.

Misiunea Voyager 2

Anterior, suprafaţa lui Uranus a fost cartografiată doar în partea ultravioletă a spectrului. Misiunea Voyager 2, lansată de NASA, a trecut prin apropierea lui Uranus în 1986, obţinând primele şi deocamdată singurele imagini "de aproape" cu misterioasa planetă şi mediului din jurul ei. În 2011, telescopul spaţial Hubble a detectat în premieră existenţa aurorelor în atmosfera lui Uranus, aurore ce acoperă suprafeţe mai mari decât întregul Pământ.

Oamenii de ştiinţă ştiu însă foarte puţine lucruri despre aceste aurore şi forţele care le determină existenţa, a notat Emma Thomas. "Încă nu înţelegem complet magnetosfera lui Uranus şi interacţiunea ei cu vântul solar. Prin cartografierea aurorelor putem avea o mai bună înţelegere a interacţiunii dintre vântul solar şi magnetosferă şi de aici putem să ne facem o idee mai bună despre modul în care se orientează liniile de câmp magnetic", a adăugat ea.

Bizarul câmp magnetic al planetei

Conform unui studiu publicat în 2017, câmpul magnetic al lui Uranus se comportă în mod bizar, liniile de câmp magnetic rupându-se şi reconectându-se în mod frecvent, de-a lungul unei singure zile. Studierea variaţiilor acestor aurore în timpul unei singure zile ar putea să deschidă noi perspective asupra mecanismelor aflate în spatele acestui comportament neregulat al câmpului magnetic, conform lui Thomas.

Aceste aurore nu variază însă doar după momentul zilei ci şi de anotimp, în funcţie de care parte a planetei este luminată de Soare şi care este cufundată în întuneric. Însă, cum un an pe Uranus are durata a 84 de ani tereştri, oamenii de ştiinţă nu pot decât să acumuleze încet datele necesare pentru a explica modificările legate de anotimpuri.

"Deocamdată dispunem doar de datele cumulate într-un singur sezon pe Uranus. Toate datele pe care le putem colecta acum şi în următorii 20 şi 40 de ani vor fi extrem de importante pentru a înţelege cu mai multă precizie mecanismele aurorelor de pe Uranus", a adăugat ea.

Regizorul rus care a turnat un film în spațiu, pregătit să filmeze un film pe Lună sau pe Marte

Regizorul rus Klim Shipenko s-a arătat marţi pregătit să realizeze un film pe Lună sau chiar pe Marte, după întoarcerea dintr-o călătorie de 12 zile în care a filmat la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) şi care i-a transformat ideile despre posibilităţile cinematografiei, informează Agerpres, citând Reuters.

Shipenko şi actriţa Iulia Peresild au revenit pe Pământ duminică după ce au filmat peste 30 de ore de material pentru The challenge ("Provocarea"), descris drept primul film realizat în spaţiu şi considerat de media din Rusia o realizare demnă de un record mondial.

Întrebat despre o posibilă continuare pe Lună, Shipenko a declarat în cadrul unei conferinţe de presă: Noi suntem pregătiţi. Credem că filmul spaţial ar trebui să fie filmat în spaţiu. Dacă este vorba despre Lună, să mergem pe Lună, dacă este despre Marte, să mergem pe Marte. De ce nu? De ce ar trebui filmat într-un studio?.

Echipajul de pe ISS s-a alăturat echipei de filmare

Media de stat din Rusia au relatat intens despre filmul realizat în spaţiu, în contextul în care titanii Elon Musk şi Jeff Bezos au făcut senzaţie cu lansările lor de rachete, iar programul spaţial rusesc a fost afectat de întârzieri, accidente şi scandaluri de corupţie, notează Reuters.

Fiecare secundă a fost o mare descoperire, a spus Peresild, care joacă rolul unui medic căreia i se cere să meargă pe ISS pentru a salva viaţa unui cosmonaut.

Shipenko a declarat că echipajul de pe ISS s-a alăturat echipei de filmare, contribuind cu propriul dialog organic şi ţinându-l de picioare pentru a nu se lovi de obiectele din jur.

În curând ar putea fi date publicității scene din film

Regizorul a spus că experienţa i-a oferit ocazia de a învăţa noi tehnici. Unele scene pe care mi le-am imaginat într-un fel pe Pământ au ieşit complet diferit... Oamenii pot să stea faţă în faţă (în spaţiu), dar unul cu capul în sus, iar celălalt pe orizontală, iar camera poate să se afle pe un plan diferit, ceea ce transformă în totalitate perspectiva, a precizat el.

Pentru mine a fost o descoperire cinematografică, să realizez scene într-un mod complet diferit, cu trei sau patru planuri, a adăugat regizorul.

Shipenko a spus că munca la The Challenge va continua până la la sfârşitul anului viitor, iar scenele filmate în spaţiu vor avea probabil 25-35 de minute după montaj. El a declarat că nu a fost stabilită o dată pentru lansarea filmului, însă între timp ar putea fi date publicităţii scene din segmentul filmat în spaţiu. Valoarea costurilor nu a fost dezvăluită, însă Shipenko a spus că interesul internaţional este foarte mare. Cred că dacă filmul va fi lansat la nivel mondial bugetul va fi acoperit, a declarat el, adăugând că acesta a fost obiectivul.

Capsula Soyuz MS-18 care i-a transportat pe actriţa Iulia Peresild, în vârstă de 37 de ani, regizorul Klim Shipenko, de 38 de ani, şi cosmonautul Oleg Noviţki, a aterizat în Kazahstan duminică dimineaţă, la ora 04:36. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News