Urme ale unei lumi dispărute, descoperite pe Lună

Analiza rocilor selenare aduse pe Pământ de astronauții care au participat la celebrele misiuni Apollo ale NASA, prezintă urme ale planetoidului denumit Theia, care s-a ciocnit cu Pământul la scurt timp după formarea planetei noastre. Cercetătorii susțin că această descoperire confirmă teoria ciocnirii cataclismice care a dus la nașterea Lunii. Acest studiu este prezentat pe larg în ultimul număr al revistei Science.

Această teoria a apărut încă din anii '80, iar conform ei, Luna s-a născut în urma ciocnirii dintre Protopământ și planetoidul Theia, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. Numele acestui corp cosmic, Theia, provine de la o femeie titan din mitologia greacă, fiică a titanilor Uranus și Gaia și care devine soția fratelui său, Hyperion și le dă naștere lui Helios (zeul Soarelui), Eos (Aurora la romani, zeița dimineții) și Selenei (zeița Lunii).

Acest planetoid s-a dezintegrat în urma impactului cu Terra, iar o parte din fragmentele rezultate, alături de cele provenite de la Pământ, au rămas pe orbita terestră, formând un nou corp ceresc, Luna. Această teorie oferă o explicație simplă și plauzibilă, susținută și de numeroase simulări computerizate ale impactului dintre Pământ și un planetoid. Principala problemă legată de această teorie era că, până acum, nu au fost găsite niciun fel de dovezi cu privire la Theia în mostrele de rocă selenare. Analizele desfășurate în trecut indicau că rocile selenare aveau o origine exclusiv pământeană, în timp ce simulările computerizate indicau că acestea ar fi trebuit să provină mai degrabă de pe Theia.

În prezent, o nouă analiză mai complexă a rocilor selenare a identificat existența unor materiale de origine extraterestră. Conform coordonatorului acestei analize, Dr. Daniel Herwartz, de la Universitatea din Goettingen, nimeni nu a descoperit dovezi incontestabile ale teoriei coliziunii, până acum.

"Se ajunsese ca unii oameni de știință să respingă complet teoria coliziunii, susținând că aceasta nici nu a avut loc", a comentat el pentru BBC. "Noi am reușit însă să descoperim o serie de mici diferențe între Pământ și Lună, diferențe care confirmă ipoteza impactului catastrofal".

Unii oameni de știință se declară în continuare sceptici, invocând diferențele minore dintre materia de origine theiană identificată în rocile selenare și materia de origine pământeană.

"Ceea ce trebuia să descoperim sunt niște diferențe majore, pentru că aceste diferențe se regăsesc la nivelul întregului sistem solar, conform măsurătorilor realizate pe meteoriți", a susținut Prof. Alex Halliday de la Universitatea Oxford.

Coordonatorul noului studiu, Dr. Herwartz, a măsurat diferențele din compoziția izotopică a oxigenului conținut în rocile terestre și în cele selenare. Studiile meteoriților de proveniență selenară sau marțiană, precum și a celor din regiunea de la capătul sistemului nostru solar, identifică diferențele dintre acești izotopi de oxigen, diferențe caracteristice pentru fiecare tip, asemenea unei amprente. Problema invocată de Prof. Halliday dar și de alți sceptici este că amprentele Pământului și ale planetoidului Theia sunt aproape identice.

O posibilitate ar fi ca Theia să se fi format foarte aproape de Pământ, practic din același tip de materie rămasă după aprinderea Soarelui, iar din această cauză ar fi avut o compoziție minerală similară. Dacă acesta este cazul, atunci este nevoie să fie revizuită teoria conform căreia fiecare planetă din sistemul nostru solar are o semnătură caracteristică proprie, conform profesorului Halliday.

"Se ridică chestiunea cu privire la cât de reprezentativi sunt meteoriții de pe Marte și din centura de asteroizi pentru planetele interioare, din apropierea Soarelui. Deocamdată nu dispunem de mostre de roci de pe Mercur sau Venus, așa că nu putem afla cu certitudine. Aceste roci s-ar putea dovedi similare cu cele de pe Pământ, caz în care obiecțiile cu privire la similaritățile dintre Pământ și Lună nu vor mai avea niciun fundament", a explicat el.

Un alt expert, Dr. Mahesh Anand de la Open University, a descris acest studiu drept "interesant", dar a atras atenția că aceste date provin doar din analiza a trei mostre de roci selenare. "Trebuie să fim prudenți cu privire la cât de reprezentative sunt aceste mostre pentru întreaga Lună și este nevoie de analiza unei varietăți mai mari de roci lunare până vom putea trage o concluzie", a susținut el.

Există și alte teorii care încearcă să explice de ce compoziția minerală a Pământului este atât de apropiată de cea a Lunii. Una dintre aceste teorii susține că Pământul se învârtea în jurul propriei axe mult mai rapid înainte de impactul cu Theia, iar o altă teorie susține că Theia ar fi fost de fapt o planetă mult mai mare decât planetoidul folosit în simulările computerizate.

Există și o teorie interesantă dar și foarte controversată, propusă de Prof. Rob de Meijer de la Universitatea Groningen din Olanda, care exclude cu totul ipoteza coliziunii. Conform lui Meijer, Protopământul ar fi fost o planetă mai masivă decât este acum, iar crusta și mantaua terestră au fost spulberate în spațiu de o acumulare colosală de materie nucleară produsă la 2.900 de kilometri adâncime. Din rămășițele rămase pe orbită ale acestei explozii s-ar fi format Luna.

Și Rob de Meijer se declară sceptic cu privire la concluziile noului studiu. "Diferențele sunt prea mici", a precizat el pentru BBC. "Nu știm cum s-a format Luna. Avem nevoie de misiuni cu echipaj uman pe Marte dar și pe Lună, pentru a aduce mostre de rocă din sol și nu de la suprafață, unde sunt expuse contaminării din cauza impactului cu meteoriți sau a vântului solar".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News