Vârsta de la care îți poți lăsa copilul pe telefon sau la TV. Medic: Nevoile fundamentale au rămas aceleaşi

"Deşi vorbim de un spaţiu virtual în continuă creştere şi schimbare, nevoile fundamentale ale copiilor şi adolescenţilor au rămas aceleaşi: nevoia de conectare, de relaţionare, de explorare. Jocul, interacţiunile faţă-în-faţă, relaţia cu părintele sunt modalităţile principale pentru copil de a învăţa şi de a se dezvolta armonios.

Astfel, rămâne rolul adultului de a-l ajuta pe cel mic să modeleze o relaţie sănătoasă cu device-urile: să le utilizeze într-un mod eficient şi responsabil - să se asigure că timpul petrecut în faţa ecranelor nu interferează cu rutinele de somn sau alimentaţie, cu oportunităţile de joc şi socializare, cu activitatea fizică, să ajute copilul să selecteze conţinuturi potrivite sau teme de explorare adecvate", a arătat dr. Mihaela Turcu, potrivit Agrepres.

Sursa foto: Freepik

Timpul petrecut de copii în fața ecranelor

În prezent, recomandările privind timpul petrecut de copii în fața ecranelor variază în funcție de vârsta lor, afirmă ea. Ideal ar fi ca, până la 2 ani, copiii să nu fie expuși deloc ecranelor. Între 2 și 6 ani, timpul permis poate fi de 30 de minute până la maximum o oră pe zi, cu un adult alături care să le ofere explicații suplimentare și să transforme acest timp într-o ocazie de învățare colaborativă. Până la 12 ani, durata poate crește treptat până la 2 ore pe zi.

"Da, este nevoie de limite privind folosirea tehnologiei digitale de către cei mici pentru a-i proteja şi pentru a-i ajuta să se dezvolte sănătos; primul pas pentru părinte este însă construirea şi menţinerea unei conexiuni emoţionale sănătoase cu propriul copil, legătură care trebuie să aibă la bază o comunicare deschisă, afecţiune, înţelegere, respect reciproc. Dacă însă limitele (timpului petrecut online, n.r.) au fost generoase, iar părintele doreşte o schimbare, este de aşteptat să întâmpine supărare, dorinţa de a negocia sau proteste din partea copilului. Dar atunci când există un echilibru între ataşament şi limite ferme, consecvent aplicate, copilul înţelege şi acceptă mai uşor limitele stabilite adult", spune ea.

Sursa: Freepik

"Este necesar să înţelegem specificul noii generaţii"

Dr. Mihaela Turcu menționează că, din experiența sa profesională, a observat atitudini "ambivalente" ale adulților față de tehnologia în viața copiilor. Pe de o parte, există multe preocupări legate de posibilele probleme de sănătate cauzate de supraexpunere, dar pe de altă parte, părinții văd dispozitivele digitale ca pe niște oportunități de informare și divertisment.

"În mod real, inovaţiile digitale din ultimele decenii au explodat, iar gadgeturile sunt acum o parte importantă şi integrantă în viaţa noastră. Astfel, este necesar să înţelegem specificul noii generaţii: copiii se nasc şi cresc într-o lume în care sunt înconjuraţi de diferite instrumente digitale - smartphone-uri, laptop-uri, internet etc.

Termenii de "nativ digital" şi "imigrant digital" au fost introduşi de autorul Marc Prensky în 2001 tocmai pentru a nuanţa relaţiile diferite cu tehnologia pe care tinerele generaţii le au, comparativ cu generaţiile anterioare. De altfel, o vastă terminologie s-a construit pentru a descrie noua realitate virtuală. De exemplu: "meme", "GIF"-uri, "hackeri", "cyberbullying" - bullying cibernetic/hărţuire cibernetică, "phishing" - înşelăciune electronică, "trolling" - provocarea unor conflicte de idei, "cont Finstagram" - cont secret de Instagram etc.)", mai precizează dr. Mihaela Turcu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News