Vasi Rădulescu: Creierul e interesat în primul rând de supraviețuire

„Despre amigdală și frică. Amigdala e o structură pereche aflată la baza creierului - e ca un detector rapid care integrează informațiile primite pe calea analizatorilor (văz, miros, auz, gust, palpare) și decide dacă ceva poate pune viața în pericol sau nu. Legătura ei cu talamusul este extrem de rapidă și inconștientă. Dacă este semnalizat un pericol, se activează prompt sistemul adrenergic și se iau acțiuni de tip fight or flight (luptă sau fugi). 

Informațiile amestecate în talamus mai pot ajunge la cortexul prefrontal într-o cale ceva mai lentă, conștientă. Tocmai de aceea, în anumite situații, luăm decizii fără să știm, în sistem automat, pentru că inițial a intrat în schemă amigdala, apoi neocortexul. 

Creierul e interesat în primul rând de supraviețuire, restul e bonus.

Mecanismele sale sunt gândite (pun intended) în acest scop. Amigdala comunică și cu hipocampul, o structură extrem de interesantă - aici se compară informațiile noi cu unele vechi. Dacă un sunet a fost asociat cu un pericol, amigdala dă semnat fight or flight. Dacă sunetul e tipic, dar nu are niciun pericol asociat în prezent, vom simți frică și vom reacționa automat adrenergic. Așa se explică multe angoase pe care le avem, pe baza unor imagini, sunete recepționate ca periculoase, suprapuse peste experiențe vechi depuse în hipocamp.

Când amigdala a fost scoasă, s-a observat că maimuțele de studiu nu mai simțeau frica. De aici s-a analizat mai departe rolul amigdalei în acest lanț aparent simplu de pericol - frică - răspuns inconștient. Repet, răspunsul poate apărea și în lipsa unui pericol prezent real, iar aici e tărâmul psihiatrilor/psihologilor care știu bine de aceste asocieri”, a scris medicul Vasi Rădulescu, luni, pe contul de Facebook.

Medicul Vasi Rădulescu: Retorica asta cu ”nu mă afectează direct, nu-mi pasă” ne-a adus în situații aiuritoare ca nație

„Nu cred că e ok să nu ne pese. Am văzut o postare în care un coleg psihiatru scria că e ok să nu ne pese de ce se întâmplă în Ucraina (nu vreau să limitez doar la asta, pentru că acolo erau mai multe formulări cu „e ok să…”). Nu, nu cred că e ok, cu toată aprecierea amicală. Noi ne învățăm prea mult să nu ne pese. E ok să ne pese, să fim empatici, să ne cultivăm generozitatea, să ajutăm. Puteam fi noi acolo”, a scris medicul Vasi Rădulescu pe contul de Facebook.

„Retorica asta cu „nu mă afectează direct, nu-mi pasă” ne-a adus de multe ori în situații aiuritoare ca nație. Trebuie să ne descotorosim de ea. E ok să ne pese. Trebuie să ne pese. E bine că ne pasă. Și e foarte bine că scriem despre asta, că nu susținem acțiunile lui Putin, că suntem de partea Ucrainei. E o chestiune care ne privește pe toți. Războiul e fix lângă noi. Cum adică să nu scriu, că sunt medic? De unde până unde? Scriu de furie, de emoție. Ne unim între noi prin scris”, a continuat acesta, precizând totodată: „Cum adică să nu scriu, că nu am competență în război? Războiul e o nenorocire trăită după reguli absurde. Ne oripilăm, ne speriem, ne motivăm prin actele de eroism ale altora.”

„Îmi pasă. Și scriu”, a conchis Vasi Rădulescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News