Cred că este cel mai frumos început de dialog inițiat vreodată de un ziarist la o conferință de presă « Domnule Eddie Redmayne, dați telefon acasă să vă facă loc pentru încă un trofeu. Cupa Volpi va fi a dv ».
Așa s-a adresat un italian protagonistului din The Danish Girl, filmul lui Tom Hooper (Discursul regelui), nimeni altul decât câștigătorul Oscarului din acest an, actorul englez Eddie Redmayne. Poate că vi-l amintiți interpretându-l pe astrofizicianul Stephen Hawking in Teoria întregului, țintuit în scaunul său, o mică făptură suferindă care dădea curaj pe viață.
De data aceasta, l-am văzut în rolul primului transsexual din Europa, peisagistul Einar Wegener, devenit Lili Elbe. Știu ce înseamnă aplauzele la Veneția, încă le mai am în urechi pe cele de anul trecut, la intrarea în sala conferinței de presă a lui Al Pacino. Acum au fost de-a dreptul chiote, un fel de salut dezlănțuit, de bucurie și imensă admirație.
Subțire, dar nu plăpând, doar fragil, aproape străveziu, cu o privire luminos mirată, îmbrăcat ca un elev, fostul coleg de la Eaton al prințului William mi s-a părut nespus de timid, în fața unei săli în care abia s-a mai găsit câte un loc în picioare, pe margini. Bea tot timul apă, în timp ce încercam - sunt sigur- că și alții făceau asta – să ghicim în gesturile sale ceva din personajul de care tocmai ne despărțiserăm. Poate ochii, cum spuneam, cu acea lumină a uimirii, nu ne lasă să ne rupem de drama celui care « și-a schimbat corpul în numele libertății », care « a avut curajul alegerii », într-o societate a anilor 30, nepregătită să accepte diferența.
Este uluitoare alunecarea eroului în drama conviețuirii, la propriu, cu iubitoarea lui nevastă, pictorița Gerda Wegener și, în profunzimea eului său, cu altcineva, o femeie. La început, totul este presimțire, teamă difuză, mângâie prea mult mătăsurile, este fascinat de lenjeria feminină. În ochii soției sale, totul pare o joacă, se distrează încurajându-l, ba chiar iese cu el în lume deghizat în... verișoară, fără să bănuiască chinul celui de lângă ea, care va spune, mai târziu : « Dumnezeu mi-a dat un corp greșit ».
Filmul devine povestea unei mari iubiri complice. Asistăm nu la drama construirii unei alte identități, ci a aducerii la suprafață a celei adevărate. Viața devine o luptă chinuitoare pentru amândoi, o luptă în voaluri, blănuri, dantele vor spune vocile critice cu orice preț, dar seduși pe parcurs de frumusețea plastică a filmului, pentru că nu s-a auzit nici respirația în sală, parcă eram la operă. Probabil că se vor ivi și comentariile cu trimiteri la amănuntele cazului real – soția nu chiar atât de credincioasă, calvarul intervențiilor chirurgicale în urma cărora Lili Elbe a murit. Suntem, totuși la cinema, nu la o reconstituire și, probabil, ultima amintire a eroinei / eroului: „Am visat-o pe mama, eram fetiță, mă striga Lili » contează mai mult, dacă vrem să admitem că există un mister al ființei umane.
Actorii si regizorul filmului The Danish Girl; Tom Hooper
Eddie Redmayne (adaug că actorul aparține unei familii din înalta societate londoneză) mărturisea că a avut n față cel mai bun scenariu oferit vreodată, „a fost o mare șansă propunerea unei transformări iconice, dar rolul nu a însemnat, la început, o plimbare de plăcere. Căutarea limbajului corpului s-a dovedit a fi fundamentală, pentru că exista pericolul devierii în caricatură. Eram complet ignorant în materie, de aceea am mers în diferite comunități de transsexuali. Am întâlnit oameni extrem de generoși și curajoși, care luptă pentru propria lor viață".
Toată lumea scrie că acest rol îl propulsează pe Redmayne direct în cursa viitoarelor Oscaruri. S-au mai văzut două premii ale Academiei unul după altul," back to back". Până atunci, să vedem ce va fi peste câteva zile cu premiul de interpretare la Veneția, Cupa Volpi. De găsit un loc acasă, pe vreun raft, nu cred că va fi o problemă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News