Veneția 2016. Juriul a ales varianta șoc, cu parfum de diplomație

Provocatoare și pe scenă, regizoarea americană (de origine iraniană) Amy Lily Amirpour, a stârnit ilaritate în sală când a vrut să ne lămurească: "Totul este psihedelic. Dacă mama și tatăl meu ar fi aici, sunt sigură că le-ar le-ar plăcea acest fucking eveniment". Traducătoarea a îndulcit corespondentul în italiană.

Cu cât înaintam spre vârful palmaresului, cu atât eram mai convinsă, chiar dacă, pe ici, pe colo, apăreau și alegerile diplomatice sau cele menite să oblojească rănile celor dezamăgiți sau, mai pe șleau vorbind, să dreagă busuiocul, în raporturile cu marea comunitate cinematografică. Nu se poate spune că a fost un palmares scandalos în întregul lui, numai că unele premii, întâmpinate cu nemulțumiri sonore tip buuu, pot să pună pe gânduri.

Citește și: Veneția 2016. Un Leu de aur (onorific) și-a găsit stăpânul: Jean-Paul Belmondo

Greu de înțeles cum au reușit jurații să-i aducă alături, la picioarele Leului de argint pentru regie, pe Andrei Koncealowsky, cu rafinatul Paradise, proiectat pe fundalul Holocaustului, și pe mexicanul Amy Escalante cu oribilul, pe alocuri, La region salvaje care ne-a dezgustat, pur și simplu, cu caracatița sa polifalică, ale cărei tentacule intrau în toate orificiile unei femei sale ale unui bărbat, spre explozia satisfacerii sexuale. "Vai, dar nu este o caracatiță - a ținut autorul să ne lămurească și în ultima clipă - este creatură sexy". Să fie la el.

Andrei Koncealowski - Leul de argint pentru regie

Chiar dacă după proiecție filmul-fluviu al filipinezului Lav Diaz The Woman Who Left nu a stârnit un mare entuziasm, poate și din cauza lungimii excesive, a plasării mai către sfârșitul festivalului, alegerea lui pentru Leul de aur, nu a apărut nejustificată, mai ales în contextul evidentei dorințe a juriului de a șoca, de a impune creații dificile, dacă nu imposibile, precum The Bad Batch și Region Selvaje.

Lav Diaz (imginați-vă că îl cheamă Lavrente) este mai puțin cunoscut decât conaționalul său de aceeași vârstă, Brillante Mendoza, și mult mai puțin abil în marketing. Lungimea filmelor sale, de opt, zece ore, cel de acum fiind cel mai scurt, de numai aproape patru ceasuri, îl face "un cineast de festivaluri", cu neputință de adus în săli. Este păcat. Poate filmul de acum, dacă se va îndura să mai taie ceva, să găsească distribuitori, având Un Leu de aur. Având ca punct de plecare o nuvelă a lui Tolstoi, cineastul narează impresionant, în imagini alb-negru, drama unei femei, Horacia, încarcerată pe nedrept și eliberată după treizeci de ani. Câștigătorul a închinat premiul "poporului filipinez; care luptă pentru cauzele umanității".

Odată trecute în revistă aceste distincții, intrăm pe teritoriul, cred, al negocierilor, al diplomației, al micilor aranjamente de a nu comite mari nedreptăți, de a bifa un titlu.

Citește și: Veneția 2016. Leii încep să-și arate... coada

Trăitor în America, unde a obținut și răsunătoarele sale succese, Sam Mendes, președintele de origine engleză, nu putea să ignore țara de adopție.

Marele premiu al juriului (Gran premio della giuria) a fost adjudecat de Tom Ford, fostul stilist convertit la cinema. Iubește Italia, unde s-a și stabilit în ultimii ani, iubește Veneția. Iubirea pare reciprocă: cu șapte ani în urmă, debutul său, A single Man, îi aducea Cupa Volpi lui Colin Firth, iar acum, Nocturnal Animals - îl impune ca autor. Filmul ar fi putut să concureze și la categoria interpreți, prin Amy Adams și Jake Gillenhaal, eroii unei stranii povești despre răzbunarea prin intermediul scrisului care neliniștește, naște coșmaruri.

Marele succes de critică și de public, musicalul La, La Land nu putea să rămână pe dinafară, dar nici un premiu cu greutate nu ar fi dat bine, în contextul mai degrabă provocator descris. I s-a rezervet Cupa Volpi pentru interpretare feminină, fericita fiind Emma Stone. "Sper că nu estet o glumă a colegilor mei", a transmis ea prin telefon, fiind absentă de la sărbătoare.

Emma Stone - Cupa Volpi pentru rolul din La, La, Land

Juriul a sacrificat-o, astfel, pe admirabila Natalie Portman, dar cum Jackie, atât de aplaudat de toate taberele, nu avea cum să fie ignorat, Pablo Larrain a trebuit să se mulțumească cu Premiul pentru scenariu, acordat colaboratorului său, Noah Oppenheim.

Așa se scrie istoria prin ținutul numit cinema. Anticipat sută la sută drept învingător, de nimeni contestat - argentinianul Oscar Martinez, primul actor latino-american deținător de Cupa Volpi pentru interpretare masculină, cu rolul din El Ciudadano ilustre. Amintesc că el este cel cu de acum celebra replică: "Sunt într-un hotel de mierda și mă simt ca într-un film românesc".

Oscar Martinez, primul actor latino-american deținător de Cupa Volpi

Țara gazdă a plecat cu mâna goală, doar un premiu pentru Liberami la secțiunea paralelă Orizzonti (alt juriu) și tot o distincție compensatorie pentru francezi, prin promovarea debutantei germane Paula Beer din filmul lui François Ozon, Frantz. Tânăra actriță a câștigat Premiul Marcello Mastroianni rezervat speranțelor. Prea puțin pentru cinematograful din Hexagon, care s-a impus la Mostra 73 prin două dintre cele mai frumoase filme ale ediției, amintitul Frantz și Une vie, al lui Stéphane Brizé.

O consolare va exista întotdeauna, chiar dacă are un gust amărui: totuși, "nu este decât un festival", vorba lui Hitchcock.

Citește și: Veneția 2016. Jackie - "Dacă nu va fi un Leu de aur, atunci, în mod sigur, un Oscar"

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News