Veneția 2016. Mel Gibson: "Urăsc războiul, dar îi omagiez pe luptători"

Cei care l-au văzut tot aici, la Veneția, cu un deceniu în urmă, când își prezenta Apocalypto, îl găsesc cu treizeci de kilograme în plus, (de unde atâta exactitate, dintr-o ochire ?), cu o barbă argintie bine îngrijită (cât spirit de observație și în această privință) și cu aceiași ochi albaștri care cuceresc și astăzi, la 60 de ani. În paranteză, fie spus, amintesc că ziariștii italieni sunt neiertători cu ținutele actorilor. Jude Law ar fi venit la conferința de presă „cu primul T shirt care i-a căzut în mână".

Nu știu dacă au aflat sau nu un amănunt, oare avea Gibson o Biblie în buzunarul de la piept, asemenea personajului său din filmul Hacksaw Ridge? Identitatea lui este reală, autorul a ținut să aminteasă neobișnuitul eroism al lui Desmond Doss, tânărul înrolat în armată într-un moment crucial al celui de la doilea război mondial, bătălia pentru cucerirea Okinawei.

Mel Gibson împreună cu protagonistul Andrew Garfield

Religia lui, adventist de ziua a șaptea, nu-i îngăduia să pună mâna pe o armă, și totuși, spre iritarea multora, a insistat să ia parte la răboi, în calitate de paramedic. Penttu asta a îndurat agresivitatea șfilor militari, umilințele nesfârșite ale camarazilor, a riscat carcera, curtea marițlă, ruperea logodnei. „Nu dorea să ucidă, dar dorea cu ardoare să-și servescă patria – argumenta, pasional, Mel Gibson la conferința de presă. Și a făcut-o în felul său, încercând să-i salveze pe ei căzuți pe câmp.

[citeste si]

Extrema sa coerență, refuzul de a nu-și nega religia, oricât ar fi de mare are prețul, ar trebui să ne fie exemplu ». Tânărul fragil, în aparență neajutorat, a devenit unul dintre cei mai curajoși bărbați. Avea să devină primul paramedic decorat de Congresul american. Dacă alții plecau la luptă rugându-l p Cel de Sus să-i aibă în pază, deviza lui Desmond Doss era „Doamne, ajută-mă să mai salvez un om, încă unul".

Sună patetic, dar realitatea este că a ajutat 75 de bărbați să supraviețuiască, ducându-i în spate, punîndu-i la adăpost. Cineastul, vădit și explicabil implicat, pare dispus să prelungescă această expunere despre „eroismul mai puțin știut al un om comun, simplu, un slăbuț cum eram și eu cândva. Am vrut să aduc în față un om normal care face lucruri extraordinare, într-o situație grea, în infernul de pe pământ. Dar convingerile sale îl fac robust, sub ochii noștri.

Andrew Garfield, interpretul lui Desmond Doss

Ca și cum ajutorul divin i-ar fi multiplicat forțele. Asta face din istorie o legendă". Bănuiesc că iubitorii filmelor de război vor accepta și un astfel de argument, de coloratură mistică, atâta timp cât ceea ce vedem pe ecran este; cu adevrat, infernul însuși. Războaiele din filmele lui Spielberg, Clint Eastwood sunt, cât decât, mai miloase cu ochii noștri, cu capacitatea de a suporta măcelul de proporții apocaliptice. Gibson nu iartă nimic. Zboară cadavrele în flăcări prin aer, se înaintează printr-un covor de trupuri sfârtecate, mai trimite și oribile rozătoare printre cadavre.

Oricum, măcar Gibson este onest, pledoariile sale, luate la bani măruinți, pot fi, eventual, discutate, dar nu li se poate contesta sinceritatea. Spun asta după ce am văzut filme despre credință și infern cu pretenții filosofice și de interpretare teologică altoite pe trunchiul unui gen clasic, westernul, cum este Brimstone al cineastului olandez Martin Koolhoven, în care recursul la religie este de-a dreptul obscen. Dar, mai multe într-o corespondență viitoare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News