Veneția 2016. O zi îndoliată

Deși spectacolul inaugural al celei de a 73-a ediții a Mostrei del cinema va fi un musical în stilul hollywoodian al anilor lui de glorie, La, La Land, al regizorului Damien Chazelle (cu Ryan Gosling și Emma Stone) seara de mâine se va încheia ca orice proiecție obișnuită, fără nicio petrecere, fără focuri de artificii, clinchetul paharelor de șampanie, fără defilarea vedetelor și a somităților, în drumul lor de la Sala Grande la somptuosul hotel Excelsior, locul tradițional al fiestelor. Totul, în semn de respect pentru victimele tragediei care a lovit țara, nimicitorul cutremur din Centrul Italiei.

Președintele statului, Sergio Mattarella, și-a anulat și el participarea la Veneția. Este greu de imaginat, însă, un întreg festival în haine de doliu și, mai mult ca sigur, Mostra își va vedea de drumul ei, dar cel puțin zgomotul și strălucirea începutului nu-și vor mai găsi locul. Altfel, așa cum spunea președintele Biennalei, Paolo Barata, Festivalul este hotărât să-și protejeze identitatea: "În vremuri de neliniște, cinematograful apără lucrurile fundamentale ale vieții, și chiar dacă uneori devine manierist, noi acordăm spațiul nostru căutărilor creatoare care pot surprinde cu extraordinara lor vitalitate".

Maestra de ceremonii (madrina) acestei ediții, Sonia Bergamasco, actriță și muziciană

Directorul și selecționerul Mostrei, Alberto Barbera spunea pe nume, la conferința de presă, unei realități pe care marile intâlniri cinematografice, cu aura lor elitistă, o cam evită și anume raportul dintre filmele de autor și cele destinate marelui public: "Nu este adevărat că un festival și Veneția, în special, se interesează doar de filmele pe care publicul le ignoră. În același timp nu este mai puțin adevărat că nu ar avea sens să dedicăm concursul peliculelor care, pentru a fi promovate, nu au nevoie de vitrina unui festival, închinat, prin definiție, artei cinematografice.

Ar mai fi ceva: există un cinematograf care nu este legat direct de experiențele radicale, un cinematograf căruia altădată îi spuneam mediu și pe care, astăzi, nu știm cum să-l numim. Când acest cinema nu cedează vulgarității și simplificării de genul produselor de unică folosință, când este divertisment inteligent, spectacol pentru toți, merită să fie susținut și încurajat". Rămâne să vedem cum vor arăta aceste proporții. Ceea ce știm, deocamdată, este că, în competiție vom întâlni nume consacrate, cum sunt Wim Wenders, Terrence Malick, Emir Kusturica, Andrei Koncealovski, François Ozon, Tom Ford, Pablo Larrain, dar și altele știute mai ales cinefililor, precum americanul Derek Cianfrance, autorul splendidului debut cu Blue Valentine, olandezul Martin Koolhoven, filipinezul Lav Diaz. Sunt doar câțiva dintre autorii care au avut șansa de a fi selecționați, altfel spus de a nu se afla printre cei 1400 respinși.

Dintre mulții autori care și-au încercat norocul, 126 erau italieni, dar directorul Barbera s-a arătat nemulțumit de recolta ațională "care mizează mai mult pe cantitate decât pe calitate. Constatăm o scădere a producției medii de care producătorii înșiși par a fi conștienți". Dintre cele trei filme ale țării gazdă, Piuma de Ran Johnson, Questi giorni de Giuseppe Piccioni și Spira Mirabilis de Massimo D'Anolfi și Martina Parenti, cel din urmă, (intrat în ultimul moment în competiție) este un documentar filosofic despre nemurire. Mulți nu au uitat că, acum trei ani, Leul de aur a revenit unui documentar italian, Sacro GRA.

Tânărul Papă Pius al XIII-lea (Jude Law) într-o pauză de țigară

Nu lipsesc marile surprize din afara competiției. Mel Gibson, atât de rar la vedere, va fi aici cu filmul de război Hacksaw Ridge, primul după o tăcere de zece ani, câți au trecut de la Apocalypto, un deceniu consumat, mai ales, în tot felul de derapaje (acuzații de violență domestică, declarații antisemite, tribulații sentimentale). Bănuiesc că admiratoarele ochilor săi albaștri nu vor ține seama de toate astea. Veneția oferă și un alt bonus, primele două episoade ale serialului realizat pentru HBO, The Young Pope, de Paolo Sorrentino, tânărul din titlu fiind primul papă american din istorie, Pius al XIII-lea, interpretat de Jude Law. S-ar putea ca acesta să fie marele eveniment al festivalului.

În secțiunea paralelă Orizzonti, acolo unde se întâlnesc, cu deosebire, speranțele, cineaști aflați la început de drum, a fost selecționat, cu scurtmetrajul Prima noapte, și tânărul regizor român Andrei Tănase. Poate ar trebui să ne mai gândim de ce Mostra, cel mai vechi festival cinematografic, ne iubește cu picătura. Odată la câțiva ani ne fericește cu câte un scurtmetraj. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News