Am mai scris: nu ne iubește Veneția. Ori nu-i suntem noi simpatici, ori nu știm să intrăm în grațiile Bătrânei doamne.
Am și uitat de când nu am mai avut un film românesc în competiția oficială. E atât de mult de atunci, încât și organizatorii ne-au cam neglijat istoria. În ampla expoziție retrospectivă Cinema in Mostra, adăpostită de întreg parterul legendarului Hotel des Bains (unde Visconti a filmat Moarte la Veneția) nu l-am găsit amintit pe Dan Pița cu al său Hotel de lux, câștigător al unui Leu de argint în 1992. Dar să trecem.
Duminică am trăit o mică dublă bucurie. Am fost de două ori cu gândul la cineaștii noștri care reușesc pe cont propriu, fără niciun program al cuiva, să-și facă simțită prezența acolo unde pătrund, cum spuneam, mai greu. Numai și numai datorită talentului, profesionismului lor. Este cum nu se poate mai plăcut să vezi cum, într-unul dintre cele mai așteptate filme ale acestei ediții, Sunset, al lui Laszlo Nemes (Oscar pentru Fiul lui Saul) principalul rol masculin îi aparține lui Vlad Ivanov.
Joaquim Phoenix și John C. Reilly în The Sisters Brothers
Personaj malefic, misterios, cu o neabătută elegantă, construit solid, într-un film destul de haotic în sofisiticatele lui ambiții. Într-o Europă Centrală a unui timp de răscruce, sfârșitul primului deceniu al secolului XX, în care se orbecăiește între decadență și amenințările istoriei, căutarea rădăcinilor, a identității devine un parcurs dramatic.
Cineastul mărturisea cum a conceput acest film contradictoriu, care a divizat critica: un labirint printre meandrele căruia urmărim o tânără femeie angajată într-o adevărată cursă cu obstacole. Poate de aceea unii critici i-au dat dreptate autorului, atunci când acesta a vorbit despre o coregrafiere a acțiunii.
Pentru Vlad Ivanov, pe care, din păcate, nimei nu l-a prezentat ca pe un actor român, asumarea dificilului rol a însemnat lungi momente de concentrare, reclamate nu numai de lungimea planurilor ci și de învățarea replicilor în limba maghiară. Un lucru este cert: actorul nostru se află în plină consacrare internaționlă, pe care o merită pe deplin. Cea de a doua bucurie ne-a adus-o genericul filmului The Sisters Brothers, insolitul titlu in filmografia unuia intre cei mai reputați cineaști francezi, Jacques Audiard.
Printre producători am găsi și numele societății Mobra a lui Cristian Mungiu. Nu este exclus ca cineastul care pentru noi înseamnă, în primul rând, avalanșa de premii la Cannes, să-și lege numele și de un film câștigător la Veneția. Audiard a surprins pe toată lumea. El, cineastul francez precupat de problemele țării sale, a ales pentru prima sa producție realizată în limba engleză un western, „genul prin excelență american," cum îl numea Andre Bazin.
La Veneția s-a purtat culoarea roșie, precum Tilda Swinton în Suspiria
Mai mult decât atât, la o distanță de numai două zile, a izbutit să-i pună în umbră pe celebrii frați Coen, chiar pe terenul lor, unde a răsunat The Ballad of Buster Scruggs. Western crepuscular, despre dispariția eroilor într-un timp în care lumea modernă prinde a se contura, în care dispare mitul frontierelor, The Sisters Brothers a emoționat prin povestea celor doi frați, interpretați de John C. Reilly și Joaquin Phoenix care. obosiți, doborâți de viața lor de ucigași cu simbrie, tânjesc după trecuta liniște de acasă, unde îi așteaptă o mamă.
Secvență tipică de western, dar pe care o vedem mereu cu aceeași încântare: mama întâmpinându-și fii în pragul casei, la început prefăcut mânioasă, adresându-le o întrebare dură, „De ce ați venit?" Răpunsul o topește. „Am vnit să te vedem". Îi cheamă casă, îi îmbăiază („Puțiți") după care nu vom mai vedea decât un pat curat, cu două perne, iar dimineața - o rază de soare pe chipul unui bărbat redevenit copil.
Viața poate fi luată de la capăt. După filmul Roma al lui Cuaron, Th sisters Brothers este al doilea titlu în legătură cu care se pomenește de un posibil Leu de aur. Ce va fi vom vedea, dar, așa cum aminteam, Ethan și Joel Coen, care ne cuceriseră cu The Ballad... , adevărată antologie a genului, au fost împinși ceva mai jos în toate clasamentele. Bun prilej pentru critica italiană dea scrie : „Cel mai bun western vine din Franța".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News