Veneția 2021: Leii au plecat în lumea mare. Inclusiv în România

Confrații au trăit ceea ce se cheamă dificultatea de a alege, dintr-o selecție considerată solidă și fără mari denivelări, fără căderi dramatice, dar și fără vârfuri aflate la mare distanță de celelalte. În mod unanim s-a aplaudat prezența unui număr impresionant de staruri - spre deosebire de Cannes, zic răutăcioșii - merit neîndoielnic al directorului Barbera.

Cât despre eventualii câștigători, nimeni nu s-a avântat mai departe de Almodovar, Sorrentino sau Jane Campion. Și asta sottovoce. De aceea opțiunea supremă a juriului pentru filmul l' Evénement al tinerei regizoare franceze Audrey Diwan a surprins. Poate mai puțin pe cei care, în secret, mizau pe înclinația președintelui juriului, Boong Joon-ho, autorul Paraziților, pentru creațiile cu problematică socială." Cu 21 de filme de văzut în 9 zile nu a fost deloc ușor - va spune cineastul sud-coreean - dar a fost fumos. Cu atâtea filme bune a fost dificil să ajungem la o alegere definitivă, am fi dorit să avem mai multe premii la dispoziție.

Leone d 'oro pentru Audrey Diwan

Aveam puncte de vedere diferite, eram șapte universuri care când ne despărțeam, când ne uneam. Cu toate acestea, Leul de aur a fost ales în unanimitate și repede". Evenimentul, filmul câștigător, inspirat de romanul autobiografic semnat de Annie Ernaux, se înscrie în seria dramelor provocate de avortul ilegal în Franța anilor '60. În rolul studentei Anne, care se trezește singură, fără niciun ajutor într-o situație limită, toată lumea a remarcat, imediat după premieră, interpretarea bravissimei actrițe de origine română Anamaria Vartolomei (născută la Bacău, în 1999).

Cu zece ani în urmă, descopeream la Cannes o talentată copilă cu aceste nume, în filmul Evei Ionesco Mica mea prințesă, în care juca alături de Isabelle Huppert. Laureata de acum și-a chemat protagonista pe scenă, pentru a împărtăși emoția Evenimentului, lucrat "cu inima, cu viscerele și cu mintea", după cum avea să spună. Mă întreb, eventual în paranteză, dacă nu ar fi cazul ca cineva să bată obrazul compatrioților cineastei, a doua femeie care aduce acasă un Leu de aur, după Agnès Varda în 1985, pentru Sans toit, ni loi. Să le bată obrazul pentru minimalizarea Mostrei văzute ca o ediție fie lacrimogenă, fie neagră.

Monica Stan și George Chiper Lillemark -Il leone del futuro

Dar pentru că scriam mai sus despre o prezență românească, voi amâna puțin celelalte mari distincții, pentru a consemna o altă îmb ucurătoare surpriză. Un Leu mai mic dau prețios, Il Leone del futuro (Leul viitorului), care însoțește Premiul Opera prima Luigi Laurentiis acordat de către un juriu diferit, a revenit tânărului cuplu de cineaști Monica Stan și George Chiper -Lillemark, selecționați în secțiunea neoficială Giornate degli autori (Zilele autorilor) cu Imaculat.

"Ne-a plăcut cu adevărat acest film - declara președintele juriului, Uberto Pasolini, totul era splendid: o viziune controlată, un thriller, o călătorie emoțională complexă, o femeie care triumfă în cele din urmă, în ciuda primejdiilor. Un film splendid". "A fost ultimul film pe care l-am văzut - va spune alt membru al juriului, Martin Schweighofer - au fost multe producții bune, dar acesta, sosit la urmă, a răsturnat cărțile pe masa de joc". Pe Monica Stan am remarcat-o în 2013, în calitate de coscenaristă a filmului Marussia al Evei Pervolovici, iar George Chiper Lillemark atrăgea atenția, în 2009, cu scurtmetrajul Balastiera. Întorcându-ne pe scena Leilor, mai mult ca sigur că speranța țării gazdă a fost Paolo Sorrentino cu filmul cel mai personal, E stato la mano di Dio. Ceea ce s-a și întâmplat: Leul de argint - Marele premiu al juriului.

Paolo Sorrentino și protagonistujl Filippo Scotti  premiați pentru E stato la mano di Dio

"Am înțeles acum - mărturisea după ceremonie cineastul - că cinematograful este singurul care mă face să mă simt în largul meu în această lume, timpul scurs între comenzile motor și stop... Am descoperit o simplitate numită de unii maturitate, probabil că de acum încolo voi face filme ceva mai simple". Foarte tânărul Filippo Scotti, Sorrentino adolescent de pe ecran, a dobândit și el Premiul Marcello Mastroianni, acordat Tinerelor speranțe. Italia are de ce să fie mulțumită.

Multe elogii a cules și celalalt film intrat în galeria laureaților, Il Buco (Gaura, dar mai adecvat acțiunii ar fi, cred, traducerea Hăul) al lui Michelangelo Framartino, o splendidă meditație despre viață, despre raporturile cu natura, cum îl definea Chloé Zhao, membră a juriului. Dacă vrem, putem considera că și în Premiul pentru cel mai bun scenariu, dobândit de Magghie Gyllenhaal, se regăsesc ecouri italiene, având în vedere sursa ecranizării The Lost Daughter: romanul cunoscutei romanciere Elena Ferrante.

Penelope Cruz - Cupa Volpi

În sfârșit, schimbăm aria geografică. Jane Campion a aflat la Telluride, unde se afla deja,vestea intrării în posesia unui Leu de argint - Premiul pentru cea mai bună regie prin care s-a remarcat The Power of the Dog. Veche oaspete a Mostrei, Penelope Cruz a plecat de data aceasta în Spania luând cu ea Cupa Volpi, Premiul de interrpetare feminină pentru rolul din Madres paralelas al lui Almodovar, prietenul și colaboratorul de cursă lungă, căruia i-a spus de pe scenă: "Acest premiu îți aparține 100% ...

Vezi și: Veneția 2021 - Roberto Benigni: "Cred că în această seară voi dormi cu Leul meu de aur"            

Vreau să-l mai dedic și soțului meu (n.n.. - actorul Javier Bardem), fiicelor mele și celor două mame paralele, mama și soacra mea, Pilar Bardem, care ne-a părăsit acum două luni și care a făcut atâta pentru toate actrițele din lume. Ultimele ei cuvinte au fost: te iubesc, apoi - Cupa Volpi. Cine știe cum bănuia ea. Acest premiu este pentru toate mamele". Cupa Volpi pentru interpretare masculină a plecat departe, în Filipine, unde va ajunge în mâinile actorului John Arcilla, protagonistul filmului On the Job: The Missing 8, incursiune în lumea jurnalismului și a corupției politice.

Din nou se bănuiește că i-ar fi plăcut în mod special președintelui Boong Joon-ho. Pentru iubitorii de amănunte extracinematografice voi aminti că, în sfârșit, cineastul și-a văzut visul cu ochii, și-a întâlnit idolul, cântărețul Gianni Morandi căruia, bineînțeles, i-a căzut ... în genunchi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News