Veneția 2023: „Niente Hollywood”
Vai, vai . „Niente Hollywood” (pe care l-aș traduce prin „Hollywood - ioc”), „Covor roșu italian, fără Hollywwod”. Astfel și-au început marile ziare italiene, la Repubblica și Il Corriere della sera, paginile ce au urmat zilei inaugurale.
Probabil că doar o prezență, cea a lui Adam Driver, nu este de ajuns. Au renunțat însă repede la tonul lamentației, găsind că tot răul e înspre bine. Niciodată nu am văzut atâta spațiu acordat actorilor țării gazdă. Gazda (madrina/nașa, în limbajul protocolului) a ținut să le adreseze un salut de departe greviștilor: „Un bun venit și celor care nu se află aici, pentru că sunt ocupați să-și apere munca”.
Despre Pierfrancesco Favino, Comandante din filmul competitiv cu același nume al lui Edoardo De Angelis ce a deschis, festivalul se scrie oricum mult, este unul dintre artiștii cu cea mai mare influență în Italia, la concurență cu politicienii. Doi dintre aceștia au fost prezenți la gala de miercuri seara, Gennaro Sangiuliano, ministrul Culturii în guvernul Meloni și Matteo Salvini, vicepreședinte al Consiliului de miniștri, despărțiți strategic de trei persoane.
Cei doi l-au felicitat pe eroul serii și nu avem de ce să nu-i credem. Favino este impresionant în rolul militarului cu identitate reală, Salvatore Todaro, comandantul submarinului Cappellini care, în primele zile ale celui de al doilea război mondial, scufundând o navă inamică, ordonă, din pur instinct militar și uman, ca naufragiații să fie salvați, adăpostiți și hrăniți.
Vezi și: Veneția 2023: Festival în vremea neliniștii
De ce, va fi întrebat. „Pentru că suntem italieni”. Replica va face, cred, o frumoasă carieră. Fără doar și poate, Ferrari a fost cel mi așteptat dintre titlurile selecționate în competiție. În primul rând pentru că acest nume a intrat în mitologia Italiei contemporane. Apoi, celebritatea regizorului american Michael Mann, justificată de atâtea filme (amintim doar Colateral, Insider, Heat) era o garanție că eroul admirat și temut în egală măsură nu va fi trădat. Lunga gestație a filmului, aproape 30 de an, acționa și ea ca un argument al iminenței succesului.
Sedus de personaj, Michael Mann a început ceea ce azi putem numi aventura Ferrari avându-l drept producător pe Sidney Polack iar ca posibil protagonist pe De Niro. Opțiune nu tocmai inspirată, având în vedere înălțimea celui ce urma să fie evocat, 1,87cm. Au trecut pe lângă rol lunganii Christian Bale, Hugh Jackman, iar pe masa regizorului – zeci de variante ale scenariului.
Adam Driver în rolul lui Enzo Ferrari
Până în 2019 când Mann a dat peste cartea The Man and the Machine a ziaristului Brock Yates care l-a convins să renunțe la formula unui biopic clasic. Ceea ce se vede acum pe ecran este o poveste concentrată pe un singur an, unul blestemat, 1957. A fost anul în care constructorul de mașini de curse și fostul mare pilot a dat faliment, în care i-a murit un fiu de 24 de ani, dar descoperă că mai are unul dintr-o legătură dinafara căsătoriei, anul tragicului accident din timpul cursei automobilistice Mille Miglia în care au fost spulberați nouă oameni.
Material narativ bogat, adecvat stilului unui cineast recunoscut pentru o anumită visceralitate a țesăturii epice, dar prea îndelungatele amânări, reveniri, pritociri au avut și consecințe destabilizatoare. Surprinde ezitarea lui Michael Mann între tentația portretului psihologic al unui bărbat pentru care „voința crâncenă” de a câștiga înseamnă totul și insinuarea apocalipsei indusă de mașină. Adam Driver , pentru cei care nu l-au cunoscut pe Enzo Ferrari - și nu știu câți mai sunt - pare credibil în obsesiile unui succes calculat milimetric, care exclude întâmplarea, omeneasca eroare.
Dacă actorul american va continua seria personajelor italiene cu identitate reală, vezi Gucci, acum Ferrari, s-ar putea ca insularii să-l revendice ca pe unul de ai lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
