EXCLUSIV  Veneția 2024: Un 007 de altădată și un Joker dintotdeauna

Am revenit la dialogul de atunci pentru că de două zile se vorbește mult nu despre un James Bond gay, ci despre interpretul agentului 007, faimosul Daniel Craig care a acceptat să fie protagonistul filmului Queer, unul dintre evenimentele actualei ediții.

Autorul poartă și el un nume răsunător, Luca Guadagnino, cel care acum șapte ani ne emoționa, tot aici, cu delicatul Strigă-mă cu numele tău, și el traversat de eroi homo. Dar ne aflam într-o altă epocă, a trăirilor ascunse, a ipocriziei sociale. Astăzi, în plin inclusivism, cu drepturile sale, dar și inevitabile exagerări, cinematograful a intrat într-o eră a libertăților care, pentru mulți înseamnă și cea a împlinirii unor mai vechi visuri.

Încă de când avea 17 ani (azi are 53), Guadagnino-a îndrăgostit de micul roman semiautobiografic al William S. Burroughs, unul dintre profeții generației beat. L-a obsedat cu deosebire finalul cărții, cu acea concluzie amară : « Un bărbat care vede și simte altfel nu poate fi decât trist ». Când a a fost posibil să o ecranizeze, așa cum și-o imagina el, ca pe o profundă și radicală poveste de dragoste, s-a gândit imeadiat la Daniel Craig. I s-a părut, întotdeauna, mult mai fragil decât personajul care i-a adus celebritatea, un individ romantic, de o mare căldură. Așa o fi.

Lady Gaga la intâlnirea cu ziaristiiconferinta de presă (foto La Biennale ASAC)

A îndrăznit să-l întrebe dacă ar accepta și așa se face că l-am văzut și va fi văzut de toată lumea în rolul unui scriitor american, rătăcitor prin localurile umbroase din Mexico City (Ciudad de Mexico), în căutare de tineri amatori, ca și el, de sex și droguri. Craig este credibil, deși, la primele apariții, pare a veni dintr-o lume mai sănătoasă. Iși va găsi în cele din urmă un tovarăș de aventură, alături de care să plece în căutarea unei plante misterioase, care stimulează telepatia.

De aici, începând cu capitolul intitulat Botanică în junglă, filmul lasă în urmă derutantele scene de sex explicit, în care plăcerea se stinge în tristețe, uneori chiar într-o silă de sine însuși. Va râmâne suspendat între realitate și visare, trezie și magie, într-o natură neliniștitoare, cu personaje descinse din mitologia locurilor. A plăcut mult criticilor , cu deosebire celor italieni, se înțelege. In agenda jocului de-a notele, se află doar la un punct distanță de The Room Next Door / Camera de alături al lui Almodóvar.

Partener de zgomot publicistic și de așteptare al lui Queer nu putea fi decât Joker – Folie à deux. În primul rând pentru condiția sa de sequel al Jokerului care luase un Leu de aur în 2019 și îi adusese lui Joaquin Phoenix un Oscar, apoi pentru prezența numită Lady Gaga. De fapt, mă tem că în primul rând pentru ea. Se știe că pe unde trece cheamă dacă nu scandalul, ca pe vremuri, măcar o infinită curiozitate. Așa s-a întâmplat și acum, dacă până și respectabilii, atât de sobrii domni Pietrangelo Buttafuoco și Aberto Barbera, directorul general al Biennalei, respectiv directorul festivalului, au ținut să se fotografieze cu ea.

Cadru din filmul JOker - Folie a deux, cu Lady Gaga și Joaquim Phoenix. (foto La Biennale)

Mai bine zis cu imensa ei mască venețiană, chipurile, împodobită cu două coarne. Pentru a evita repetiția stilistică, această a doua parte a filmului cochetează cu musicalul. Regăsim personajul Arthur Fleck, alias Joker, cel care omorâse cinci oameni, dintre care unul în direct, în timpul unei emisiuni tv, îl regăsim, spuneam, internat într-o închisoare- spital, în așteptarea pedepsei. Viața îi va fi mai ușoară, din moment ce se îndrăgostește de deținuta Harley Quinn, o admiratoare a lui Joker, musicoterapeută de felul ei.

Cu o Lady Gaga alături, cântecele răsar imediat, drept care vom asculta clasicele Get Happy de Judy Garland, For Once in My Life de Stevie Wonder, That’s Entertainment de Frank Sinatra și, spre bucuria europenilor, Ne me quitte pas, al lui Brel, interpretat chiar de Phoenix, în variantă americană, în chip de declarație de dragoste, la telefon. Critica pare destul de divizată, ceea ce nu surprinde.

Continările, sequel-urile, cum vreți să le spuneți, sunt mai mereu amenințate de un anume survoltaj, în dorința de a întreține atașamentul pentru primul film. Jokerul de acum râde isteric mai mult decât înainte, toată lumea lovește în el ca într-un sac de box, dar nu mă îndoiesc ca fanii personajului nu-l vor părăsi. Ar fi și nedrept față de Joaquim Phoenix, în primul rând, față de nebunia cu care și-a asumat rolul, uneori dincolo de limitele umane ale unui actor.ț

Joaquim Phoenix la conferința de presă (foto La Biennale ASAC)

Rămâne de văzut cât de mult va vibra juriul în fața marilor spectacole, cu ce ochi va vedea filmele care au atingere cu istoria, impresionante precum The Brutalist sau I’ m Still Here, despre care am vorbit, sau pe cele mai mici, dar în care recunoaștem întrebările zilelor noastre, cum ar fi April al georgienei Dea Kulumbegashvili, al doilea lungmetraj după triumful cu debutul Beggining la San Sebastian, în 2020.

Sau extrem de actualul Jouer avec le feu al surorilor Delphne și Muriel Coulin (Franța). Juriul, condus de Isabelle Huppert, are în componența sa mari personalități, precum Giuseppe Tornatore, Agnieszka Holland, Kleber Mendenca Filho, James Gray, dar de formații atât de diferite. Și, fără îndoială, și gusturi diferite.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News