Pământul este cunoscut ca o „lume oceanică”, având aproximativ 71% din suprafață acoperită de apă. Venus, vecina noastră planetară cea mai apropiată, este deseori numită „geamănul Pământului” datorită dimensiunilor similare și compoziției stâncoase. Cercetătorii au încercat să afle dacă planeta vecină a avut vreodată oceane.
Citește și: Generația digitală sub lupă: Ecranele, principala sursă de tensiuni în familie
Un nou studiu oferă un răspuns clar: nu. Cercetătorii au analizat compoziția chimică a atmosferei planetei pentru a determina conținutul de apă din interiorul său — un factor crucial pentru a stabili dacă Venus ar fi putut avea vreodată oceane. Concluziile sugerează că Venus are un interior extrem de uscat, indicând faptul că, în urmă cu miliarde de ani, când suprafața sa era dominată de magmă, planeta a pierdut orice urmă de apă. Această uscăciune extremă a continuat de-a lungul istoriei sale.
Apa este considerată indispensabilă pentru existența vieții. Studiul publicat în revista Nature Astronomy arată că Venus nu a fost niciodată locuibilă și respinge ipoteza anterioară conform căreia ar putea exista un rezervor subteran de apă, rămășița unui ocean pierdut.
Erupțiile vulcanice oferă indicii esențiale despre interiorul planetelor stâncoase. Pe Pământ, gazele vulcanice sunt compuse în proporție de peste 60% din vapori de apă, ceea ce reflectă un interior bogat în apă. Pe Venus, însă, cercetătorii au calculat că aceste gaze conțin mai puțin de 6% vapori de apă, un indiciu clar al unui interior arid.
„Compoziția chimică a atmosferei Venus sugerează că erupțiile vulcanice eliberează extrem de puțină apă, ceea ce implică un interior uscat. Acest lucru este consistent cu ideea că Venus a avut mereu o suprafață uscată și nu a fost niciodată locuibilă”, explică Tereza Constantinou, doctorandă la Institutul de Astronomie al Universității Cambridge și autoarea principală a studiului.
De-a lungul timpului, au existat două teorii majore despre istoria apei pe Venus: una în care planeta ar fi avut un climat temperat timp de miliarde de ani, cu apă lichidă la suprafață, și alta în care o Venus timpurie, fierbinte, nu ar fi permis niciodată condensarea apei lichide.
Venus și Pământul sunt adesea numite „planete-gemene” datorită asemănărilor în masă, rază și densitate. Cu toate acestea, evoluțiile lor au fost complet diferite. În timp ce Pământul este o planetă verde și albastră, Venus are condiții extreme: temperaturi la suprafață de aproximativ 465°C, o presiune atmosferică de 90 de ori mai mare decât cea de pe Pământ și nori toxici de acid sulfuric.
„Aceste contraste dramatice evidențiază complexitatea înțelegerii lui Venus nu doar ca un geamăn al Pământului, ci ca o planetă cu o istorie evolutivă unică”, subliniază Constantinou.
În timp ce Venus pare să fi fost mereu uscată, Marte, a patra planetă de la Soare, oferă indicii clare ale unui trecut umed. Structurile de pe suprafața lui Marte sugerează existența unui ocean lichid în urmă cu miliarde de ani. Mai mult, un studiu publicat recent a arătat că Marte ar putea avea un rezervor subteran de apă, suficient pentru a acoperi întreaga planetă.
Deși Venus a fost studiată mai puțin decât Marte, viitoarele misiuni spațiale promit să dezvăluie mai multe despre istoria planetei. NASA pregătește misiunea DAVINCI pentru anii 2030, care va analiza atmosfera și suprafața lui Venus folosind o sondă de coborâre. În aceeași perioadă, Agenția Spațială Europeană va lansa misiunea EnVision, care va cartografia suprafața planetei și va studia atmosfera acesteia.
„Venus reprezintă un laborator natural pentru a înțelege cum evoluează habitabilitatea — sau lipsa ei”, concluzionează Constantinou.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu