Vezi cum arată obiectele printate 4-D care se asamblează singure - VIDEO
Un proiect dezvoltat la Massachusetts Institute of Technology (MIT) propune, ca a patra dimensiune, timpul. Obiectele statice printate se transformă şi se adaptează în timp, acesta fiind înţelesul expresiei „obiecte printate 4-D”,, scrie Skylar Tibbits, arhitect şi totodată specialist în computere, a prezentat recent modul în care procesul permite obiectelor printate să se asambleze singure.
Luând ca a patra dimensiune timpul, specialistul a explicat cum obiectele printate evoluează în timp, schimbându-şi forma, fenomen ce poate avea implicaţii importante în tehnologie.
De exemplu, ar putea fi utilizat pentru a monta obiecte în locuri greu accesibile, cum ar conductele subacvatice. Ne putem, de asemenea, imagina un viitor în care multe piese de mobilier s-ar asambla singure.
În proces este folosită o imprimantă 3-D specială, construită de compania Stratasys, care poate crea materiale multistratificate. Straturile de plastic sunt combinate cu straturi realizate dintr-un material „inteligent”, care poate absorbi apa; apa acţionează ca o sursă de energie pentru acest material, care, odată printat, se umflă.
Materialul rigid (plasticul) dă structura obiectului, iar celelate straturi furnizează forţa care îndoaie şi răsuceşte obiectul.
De fapt, printarea în sine nu are nimic deosebit; ceea ce se întâmplă după aceea face diferenţa între obiectele printate 3-D, cu formă fixă, şi cele printate 4-D, care îşi schimbă forma în timp.
Procesul ar putea fi utilizat pentru a construi mobilă, biciclete, maşini, chiar şi clădiri, crede Skylar Tibbits.
El şi colaboratorii săi întrevăd deja numeroase utilizări pentru această tehnologie, de la conducte de apă care se lărgesc pentru a se adapta diferitelor debite - evitându-se astfel înlocuirea lor - şi până la piese de mobilier care ar putea să se asambleze singure.
Conceptul printării 4-D este inspirat din natură, care are capacitatatea de a se auto-replica.
În etapele următoare ale cercetării, specialiştii vor trece de la printarea de filamente individuale la cea a foliilor şi plăcilor şi, în cele din urmă, a unor structuri complexe.
Iar în ceea ce priveşte sursa de energie implicată în proces, nu este musai ca aceasta să fie apa; pot fi utilizate şi căldura, vibraţiile sau sunetele, a explicat Skylar Tibbits.
VEZI AICI DEMONSTRAȚIA VIDEO
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
