Am auzit tot felul de povești legate de păcănele așa că am vrut să ne convingem ce înseamnă să îți trăiești viața ca un pariu. Intrăm într-o agenție de pariuri sportive de pe Calea Moșilor, raiul jocurilor de noroc. Toți se opresc, ne privesc și fac comentarii șoptite. Unul mai îndrăzneț se bagă în seamă și ni-l recomandă pe prietenul lui, cel mai împătimit ,,jucător”. Și așa a început distracția!Autori: Cioboată Andreea; Șurghie Mara[caption id="attachment_227951" align="alignleft" width="207"] Roberto și Marius[/caption]
Agenţia reperată de noi e un loc în care nu se simte căldura şi se vorbeşte despre partidele de
fotbal ce vor avea loc mai pe seară. Aici, toate zilele sunt cam la fel: aceiaşi oameni, aceleaşi obiceiuri, însă alte cote de meciuri şi alte bonusuri la păcănele. Lumea e relaxată, dornică să vorbească. Toţi sunt prieteni, uniţi puternic de viciul jocurilor de
noroc.
Asta e meseria mea!George lucrează acolo, e familiarizat cu toţi care intră şi pe care îi numeşte ,,jucători”. E mereu cu zâmbetul pe buze şi intervine pentru a ne lămuri cu detalii despre cei din încăpere. Roberto e un cunoscut al locului, joacă pe bani serioşi şi recunoaşte că nu ar vrea să aibă un copil care să-l ia drept exemplu. ,,Contează cum îl creşti”. Cam asta crede el că e cheia unei educaţii bune. A avut pe mână un restaurant, dar l-a vândut. Prietenii lui povestesc cum făcea el rost de bani pentru aparate.,,Păi îşi lăsa maşina la amanet, venea, juca şi se ducea să o ia . Aici stă, aici mănâncă, mai lipseşte să doarmă aici”, spune George râzând. Roberto nu regretă nimic, priveşte cu ironie acidă în jur şi crede că fericirea pentru el este să nu mai aibă nicio datorie. Nu i-a plăcut să muncească. Aparatele sunt viaţa lui: ,,Asta e meseria mea!” A câştigat cel mai mult 500 de milioane de lei vechi, dar tot în faţa aparatului s-a întors. Pariază la meciurile de fotbal, pe cai, pe câini, căci toate îţi pot aduce un profit, în opinia lui.
Elena, o angajată, are 30 de ani şi de vreo zece lucrează în cu totul alte domenii decât şi-ar dori. A terminat Farmacia, la o şcoală post-liceală, dar nu a apucat să-şi continue studiile. ,,Eşti înclinată mai mult spre familie sau spre carieră?”. Apare Roberto: ,,A fost familistă, acum e mai mult pe carieră”. Ea răspunde zâmbind : ,,E un subiect mai sensibil, nu prea pot să vorbesc despre asta”.
,,Când n-ai bani, miroşi a prost!”Întrebaţi dacă au familie, mulţi răspund ,,Da, trăiesc în concubinaj”. Marius, moderatorul discuţiei şi cel care ne-a făcut cunoştinţă cu maestrul Roberto, s-a despărţit de soţie. Nu din cauză că se juca el la aparate, ci ,,pentru că se juca şi ea….cu alţii”. El se recomandă băiat muncitor. Are serviciu. Lucrează în apropiere, la un aprozar. ,, Am văzut că aici e toată distracţia şi aşa m-am apucat să joc. Tot salariul îl bag!”.
Grupul se măreşte. Un tânăr ne mărturiseşte că el a renunţat. Vine doar în recunoaştere, mai bagă câteodată 5-10 lei. S-a lăsat din ambiţie. ,, De ce te-ai lăsat?” ,, Când nu ai bani, miroşi a prost. Nu ieşeam niciodată când mă chemau tovarăşii, pentru că nu mai aveam bani”. Toţi râd şi îi dau dreptate.
Cămătarii sunt colacul de salvare pentru cei mai mulţi dintre ei. Când se strânge dobânda, apelează la alţi cămătari şi tot aşa. ,,Tre’ să cunoşti câţi mai mulţi cămătari, asta-i şmecheria”, spune Marius. El ştie teoria, dar nu o aplică, pentru că el are şef, o salvare mai puţin riscantă. În sală îşi fac apariţia doi ,,şmecheri”, unul cu o faţă de pernă după gât pe post de prosop, iar celălalt, ,,băieţaş pe post de breloc”. ,,Şefu’ cu faţa de pernă” se repede la un pahar de cola, deşi este al altcuiva şi precizează că iese puţin până afară. Are nişte treabă. Dar cine l-a întrebat?!
Un personaj interesant este singura jucătoare din agenţie, care umblă surescitată de la un aparat la altul. ,,Asta mică e împătimită. Dimineaţa joacă. Seara se prostituează. Aveţi grijă cu ea, că poate şi-a luat pastilele invers.” Sunt critici nevinovate, nu făcute din răutate.
Asta este soarta împătimiţilor de pariuri şi jocuri la aparate. Conştientizează că au o problemă, dar e prea târziu pentru mulţi dintre ei. Nu se mai pot opri decât pentru a mai scoate o bancnotă din buzunar. Un alt pariu, un alt joc la aparat. După o oră de distracţie, ne luăm la revedere. Ieşim, moment în care George scoate capul pe uşă după noi:,,Fetelor, vă dau un sfat. Să nu vă combinaţi niciodată, dar niciodată, cu un jucător!”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News