Viața e vis! - un spectacol mirific. O mare lecție de regie, de interpretare și sincretism artistic

„Viața e vis! Teatrul e viață! Deci teatrul e vis! Așa că în am visat alături de trupa Teatrului de Vest din Reșița un vis superb... O poveste clasică... ultramodernă pe un text scris acum o jumătate de mileniu de Pedro Calderón de la Barca (1636) și extrem de modern transpus pentru scenă de către  regizorul Toma Enache. (2024)

Se cuvine să începem prin a  jalona în câteva cuvinte ingredientele ce stau  la baza uimitorului spectacol propus în FITT 8 de către trupa din Reșița. Calderon de la Barca a fost un important poet și dramaturg spaniol născut la Madrid și a trăit între anii 1600 și 1681. Nu am să insist aspra biografiei autorului decât doar pentru a vă aminti că el a fost hirotonit preot catolic iar opera sa dramatică are la bază textele unui alt predecesor celebrul de-al său Lope de Vega, un alt dramaturg baroc dintr-o generație anterioară celei calderoniene. De la Barca își construiește opera în jurul unui singur protagonist și de cele mai multe ori caută efectul teatral și nu cel liric.

Aceste câteva mențiuni sunt suficiente pentru a putea realiza cât de dificil este demersul regizorului artistic Toma Enache în abordarea unui text greoi pentru epoca actuală, un text în versuri. Numai că asta nu are o prea mare importanțăm ci important este curajul de a aborda, după 500 de ani, un asemenea text. Și rezultatul este minunat. Prin jocul lor,  actorii  au reușit să pună în valoare  un text aparent desuet. Remarc cu admirație prestația lor: Segismundo: CLAUDIU GABOR, Rosaura: DENISSE MOISE, Basilio: MARIUS TUDOR, Clarin: NADINA CÎMPIANU, Astolfo: ALEXANDRU MOLDOVAN, Clotaldo: FLORIN RUICU, Estrella: ANA-MARIA CIZLER, Sceptrul: ALIS PELLE, Coroana: CEZARA CREȚU, Gardianul: SORIN FRUNTELATĂ.

Reiterez, acest  spectacol este mult mai mult decât interpretarea unui text dramatic; el a fost adaptat minunat cerințelor fonetico-semnificative actuale. Așadar putem vorbi cel puțin de două registre în această operă. În prima parte a operei sale Calderon de la Barca reordonează, condensează și reelaborează tot ce în opera lui Lope din care s-a inspirat era difuz și haotic. Personajele care apar în text  sunt reprezentative pentru timpul său și toate au în comun cele trei teme ale teatrului baroc spaniol: dragostea, religia și onoarea. În ceea ce privește subiectul, tema centrală este conflictul dintre libertate și destin. Alte teme incluse ar fi: visul vs. realitatea și conflictul dintre tată și fiu.

Sigur că asupra subiectului am putea vorbi mult și documentat, dar spectacolul este mai mult decât o temă în sine. Spectacolul evidențiază în principal ideea că  „viața e vis”, idee ce răzbate nu numai din acest text, ci și din întreaga mentalitate a epocii. Considerată capodopera lui Calderon, Viata e vis dezbate tema raportului dintre libertate și predestinare. Concluzia dramei este că viața, cu ambițiile ei inutile, poate fi efemera și înșelătoare ca și visul. «Omul nu este predestinat », ci, din contră, are libertatea opțiunii si acțiunii, iar ghidat de rațiune, el își poate domina instinctele și își poate găsi drumul spre adevăr.

Cât de greu este să explici toate acestea într-un spectacol de teatru ultramodern fără a denatura sensurile și acțiunile doar un regizor artistic de mare forță știe; TOMA ENACHE regizorul acestui spectacol a reușit toate acestea  la superlativ. Au fost așadar aproximativ 100 de minute de mirifică visare, de rostire a vorbelor pe un fundal muzical inspirat și exemplificativ, cu două actrițe balerine ce pluteau în scenă ca un vis, cu personajele îmbrăcate în minunatele costume de epocă ce purtau semnătura cunoscutei și talentatei DOINA LEVINTZA, într-un decor semnat de MARIA DORE și inspirat completat de secvențele video ale lui SILVIU APOSTOL și nu în ultimul rând de muzica lui CÁRI TIBOR, așadar o întreagă echipă care alături de actori ne-a oferit o fereastră către lumi imaginare și emoții profunde.

Precizam încă la început că este vorba despre o poveste clasică dar ultramodernă prin modul în care ne-a fost prezentată. Totul, dar absolut totul în acest spectacol s-a înscris în ceea ce numim  sincretismul artelor. Dacă ar fi să scriu un eseu despre acest sincretism al tehnicilor artistice actuale aș lua acest spectacol drept element exemplificator, desăvârșit;  teatru și mișcare scenică fără a denatura sensul și spiritul epocii, mișcare de balet euritmică , atât din punct de vedere al dansului cât și al muzicii și vorbirii. Trebuie să mă opresc  măcar pentru o clipă în a remarca frumusețea și abilitatea cu care regizorul le-a cerut balerinelor să vorbească sincron în regiștrii vocali diferiți realizând un duet deosebit;  ba mai mult, replici întregi fiind repetate de întregul grup de actori într-un sincron precum corul din teatrul antic. 

Cu experiența câștigată din cinematografie, regizorul Toma Enache folosește proiecția ca modalitate extrem de inspirată și practică în realizarea decorului propriu-zis, proiecție adecvată unei permanente visări impalpabile. Totul poate fi reversibil în această lume... Întrucât viaţa poate fi efemeră şi înşelătoare ca şi visul, noi oamenii, avem datoria ca prin manifestările noastre să-i dăm substanţă şi statornicie. Mesajul piesei este un mesaj de optimism şi eliberare.

VIAȚA E VIS  -  un spectacol mirific. O  mare lecție de regie, de interpretare și sincretism artistic!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News