Victor Ciutacu, întâlnire față-n față cu Dan Voiculescu

Iată ce a scris Victor Ciutacu, pe pagina sa de Facebook: 

"Am amintit in treacat cele doar cateva intalniri face 2 face cu Voiculescu din cei 9 ani in Intact. Povestesc, pe scurt, una. Deocamdata, fiindca viata e a dracu' de gri....

Perioada in care mogulii debutau electoral ca intruchipare a dusmanului colectiv. Negociam cu Vantu, la cererea lui, ca de obicei. Si, tot ca de obicei, nimic nu se lega. Nu ma tragea ata. Eram cu curu-n trei luntrii. Trageam ca un cretin, ziua, la Jurnalul, iar seara ma duceam la Antena 2. De unde, de regula, plecam la Antena 3. SOV era-n bani. Si punea pe masa minim dublu decat ridicam eu de la toate casieriile.

Incepe sa circule barfa-n trust ca Voiculescu-i suparat pe mine. Si pe un alt coleg, la fel de negociator in paralel, care azi e dregator in Intact, apara glia si se jura ca n-a incercat niciodata sa plece. Nici macar la Sebi un pic inaintea mea  M-am speriat putin spre deloc, desi binevoitorii imi dadusera si ziua in care urma sa-mi iau viteza. Piata media era mare si inca prospera. Intr-un final suna telefonul. Era Lorena, sefa lui cabinet, o doamna intotdeauna abila si politicoasa.

- Domnu' Ciutacu, domnul Voiculescu ar dori sa va invite la o cafea
- Cine-l opreste? Cu placere
- M-a rugat sa va intreb cand aveti timp

Stabilim, de comun acord, ziua (taman cand urma sa-mi iau sutul in cur) si ora. Imi spune si unde, ca nu servisem Grivco pana la momentul respectiv. Ii povestesc lu' Gadea. Ma roaga sa nu iau foc acolo si sa-i spun si lui, dupa, cum a fost. Stiu ca inaintea mea trece pe acolo colegul. Ma fac ca ploua. Ajung un pic inainte, detest sa intarzii, sunt condus in biroul mogulului, nici pe departe atat de somptuos pe cat imi inchipuisem, constat cu neplacere ca nu se fumeaza. Astept in liniste, citind Gazeta Sporturilor. La fix se deschide usa, intra Voiculescu si fie-sa Camelia. Ne salutam politicos, ne asezam, apropiati, intr-un triunghi. Mogulu' intra abrupt in subiect, mezina familiei priveste in tacere, usor incordata, dialogul.

- Victore, am auzit ca ti-e teama ca te dam afara
- Am auzit si eu ca ma dati afara, da' nu mi-e frica
- Cum asa?
- Pur si simplu
- Nu inteleg
- E afacerea dvs, sunt banii dvs, nimeni nu va poate impune pe cine sa platiti
- Si ce faci daca...?
- Nu de simpatic ma platiti, ci pentru ca-s bun. Cel mai bun, daca ma intrebati pe mine, dar nu de asta am venit. N-o sa raman pe strada
- Te duci la Vantu?
- Tocmai l-am refuzat ieri. Nu e cazul
- L-ai refuzat inainte sa discuti cu mine?
- Da, nu trebuia s-o fac?
- Puteai macar sa te asiguri
- Sau sa cer o marire de leafa
- Eventual
- Puteti sa considerati ca sunt tampit
- Sau inconstient. Ai o familie...
- Sau foarte sigur pe ceea ce stiu sa fac
- Ai tupeu
- Numai cand e cazul. Si, in general, in defavoarea mea

Atmosfera se detensioneaza brusc. Se ridica, ma scol si eu. Ma ia dupa umeri.

- Pe bune, tu chiar i-ai crezut pe aia?
- Ma astept la orice. Dar dvs chiar ati crezut ca ma sperii?
- Oricand ai nevoie sau vrei sa ne sfatuim, suna-ma. Ai numarul meu, nu?
- Nu
- Hai sa ti-l dau
- Nu cred ca-i nevoie. O sun pe Lorena, daca e cazul
- Ai dreptate, ma gaseste ea
- Perfect
- Ce faci acum?
- Ma duc la ziar. Si seara la Antena, daca tot nu trebuie sa-mi caut slujba
- Cand trebuia sa te dam afara?
- Azi
- Esti nebun
- Stiu

L-am cautat, de atunci, o singura data. Am aflat ca era o isterie generalizata. Se cauta, la vreo juma' de an dupa ce aparuse o ancheta in ziar, autorul moral al aparitiei, nu cel al textului. Binevoitorii din jur, ocupati ca de obicei cu bagatul soparlelor, il incarcasera cu ideea ca, in sfarsit, au descoperit o spaga. Aveau ocazia sa demonstreze ca-s utili.
M-am enervat ingrozitor. Am pus mana pe telefon. Am sunat-o pe Lorena. I-am spus ca vreau sa vorbim urgent.

- Da, Victore, ce s-a intamplat?
- Nimic. Am auzit ca se cauta un vinovat pentru o ancheta. V-am sunat sa vi-l spun
- Cine e?
- Eu
- Tu ai scris-o
- Nu, eu am avut informatia si eu am trimis omul acolo
- Esti sigur ca ai facut bine?
- Absolut. D-aia am si deschis ziarul cu ea. Ma mir ca ati vazut-o abia acum
- Bagi mana-n foc ca n-a fost pe bani
- Oricand

Discutia a durat mult, incordat, apasator, dar politicos. Nu accepta ca omul lui, care-i semnalase aparitia anchete si-i victimizase subiectul ei, l-ar putea minti.

- Esti inconstient
- Stiu. Mi-ati mai zis o data
- Cand?
- Cand trebuia sa-mi fie teama ca ma dati afara
- Nu te mai faci bine, nervosule
- Si nici Vantu nu mai e liber. Si nici bani nu mai are

A ramas ca mine. Cu amendamentul ca persecutatul, care fusese cautat de colegul care a facut ancheta, simte nevoia sa faca niste precizari in ziar. I-au aparut, integral, spusele. Azi, lingaul util e demnitar. Facut de Voiculescu. Iar subiectul anchetei e condamnat. Taman pentru afacerea devoalata in Jurnalul National".  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News