Victor Rebengiuc, 88 de ani. Dorina Chiriac, VIDEO emoționant: Asta era o GLUMĂ nemaipomenită! Numele lui, "unul din primele cuvinte ale copilului meu"

"Înainte de Mircică, i-a fost și Sonia. 

Pe vremea când Victor Rebengiuc nu era încă bunic, eram vecini. Eram deja mamă de un pic mai mult de jumătate de an și ieșeam zilnic în Cișmigiu la plimbare cu copilul în cărucior. Aproape zilnic îl întâlneam pe Victor Rebengiuc. Se plimba întotdeauna încet, ridicând ochii în soare, oprindu-se să râdă de cearta vrăbiilor și-a ciorilor, zâmbind a bunic la încăpățânarea copiilor de a se ridica de pe jos în felurile alea ale lor atâta de întortocheate. Se apleca peste cărucior și vorbea cu fetița mea aflată la vârsta de lapte, când ochii, părul și dinții încă nu și-au hotărât culoarea și forma.

- Eu sunt Victor. Vic-tor.

Cred că asta era o glumă nemaipomenită pentru copilul care stătea în șezut de așa puțină vreme pe lume, pentru că râdea în cascade, cu țipete, chiote, dezvelindu-și gingiile.

- Vic-tor. repeta omul cel mare, și copilul chiuia iar zvârlindu-și picioarele, tăvălindu-se, la propriu, de râs.

Victor Rebengiuc râdea atunci ca un râu limpede cu ape sărind peste pietre rotunde", a scris Dorina Chiriac despre Victor Regengiuc, pe pagina de Facebook.

"Fitol. A fost unul din primele cuvinte ale copilului meu"

"- Hai, du-te, tu, Chiriac, puiule, să cumperi ce cumperi, că o plimb eu. Se mai oferea, câteodată salvator, căci mă vedea mereu alergând. Reveneam după un timp și porneam după el prin parc. Îl găseam nu departe, mergea mereu foarte încet, pentru că, și când era singur, se oprea să inspire, zâmbind, să asimileze detaliile naturii, să se hrănească cu ele. Făcea asta într-un fel atât de concret, de parcă bucuria e mereu la-ndemână, iar el este printre cei puțini care văd și care o arată cu degetul lumii, zâmbind, râzând. Atenționând.

Acum îl găseam traducând bucuria naturii copilului abia sosit în lume, pentru care numele omului era o comedie dintre cele mai bune. M-am apropiat. Neîncă bunicul mi-a zâmbit larg, mulțumit:

- Sonia, cine sunt eu?

- Fi-tol. Fitol a râs atunci ca o uriașă cădere de apă rece sclipind sub o mie de raze, iar copilul l-a urmat ca o bulboană mai mică, ușor împiedicată, ușor încâlcită, dar atât de atâta de plină de viață, de materie împrăștiată, ca o explozie de mici stele roșii, albastre, calde și reci aruncate într-o divină, minunată nebuloasă de toate culorile, căci copiii dobândesc controlul râsului abia odată cu mersul ferm în picioare. Fitol. A fost unul din primele cuvinte ale copilului meu. După încă un an de atunci, Victor Rebengiuc devenea bunic de Mircică", a mai scris actrița. 

"La mulți ani, Victor Rebengiuc, azi!"

"Marele actor se plimbă mereu zâmbind, ascultând, pricepând. apoi arată lumii cu degetul bucuria. Miracolul cel mai obișnuit pe lângă care lumea e în pericol să treacă zi după zi. Dacă n-ar fi oameni ca Fitol. La mulți ani, Victor Rebengiuc, azi! Aici, în imagine, e un miracol tradus lui Mircică. De pe margine, Mariana Mihuț, aceeași specie rară, râzând fetiță mereu. Și specia specială Tatiana, bunică de Sonia. Bucuria se repetă. Zilnic. Se exersează. Întru om. Întru limpede gând și limpede cuvânt despre Cuvânt", a încheiat Dorina Chiriac.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News