EXCLUSIV  Video: Coconel Neculai, veteran de război din Buzău, la 100 de ani: Erau morții ca bolovanii. Mă mir cum oi fi scăpat. Unii au fugit de pe front, eu am rămas

Coconel Neculai, veteran de război, va împlini anul acesta un veac. Este plin de viață și la cei aproape 100 de ani. Este la fel de plin de viață ca atunci când alerga, pe front, printre munții de morți, pentru libertate. Niciun moment nu s-a gândit să dezerteze, chiar dacă pe lângă el era doar miros de moarte, iar unii camarazi de război o făceau.

În 1941, Coconel Neculai a plecat la război. Avea doar 19 ani

„Am luptat contra rușilor, apoi ne-au luat prizonieri și am luptat contra nemților. A trebuit să trecem contra nemților și am luptat până în Germania. Prima dată am luptat cu tunurile antitanc”, a spus Coconel Neculai, într-un material video realizat pentru DC News.

Nu a uitat niciun moment acele imagini înfiorătoare. De fapt, nici nu știe cum a scăpat cu viață. Când vorbește despre război pare tare departe cu gândul și încearcă să-și aducă aminte fiecare detaliu. Îi este greu, dar vorbește cu multă însuflețire despre ce s-a întâmplat pe front. Trei ani. Trei ani a stat pe front și nu credea că va mai ajunge viu acasă. Parcă a fost ieri. Cu vocea înceată, dar cu o luciditate extraordinară, încă are puterea să-și amintească totul în detaliu.

„În Cehoslovacia, la Praga, au fost lupte grele până am ajuns în Germania. Erau morții ca bolovanii. Săreai peste ei ca să înaintezi. Eu mă mir cum oi fi scăpat. Pământul era plin de morți. În 1945 ne-a adus în țară”, își amintește Coconel Neculai în reportajul DC News. 

„Am luptat cu nemții până în Ardeal. Aici ne-au prins rușii și ni s-a zis să nu mai tragem că ne-am aliat cu rușii. Nu am mai tras, rușii s-au pus pe noi și ne-au tocat cu avione, bombe... trăgeau pe noi de pârâia pământul. M-a scăpat Dumnezeu. Am găsit pe marginea drumului o groapă, m-am trântit în ea, doar capul mi se vedea și uite așa am scăpat. Am mânat ce-am mânat, a venit alt stol, am ajuns într-un sat, și iar am săpat. Asta se întâmpla în 1943. În mai 1945, am venit acasă din Germania", ne-a povestit veteranul de război.

Când a venit acasă, nu l-a recompensat nimeni: „Unii au fugit de pe front, eu am rămas. Veniseră să mă ia și pe mine și le-am zis: eu nu plec, mă!”

„Nu știu cum am scăpat. Morții erau ca florile. Peste tot. Trebuia să fii atent să nu calci peste ei. Am luat capitala Ungaria și a venit căpitanul de acolo în București. Apoi, a venit înapoi și ne-a zis: "Atâta vă trebuie dacă aud pe unul că se retrage". Noi am spus: "Ne retragem!". Am venit în țară și ne-a ținut o săptămână. De la Târgu Jiu, ne-a pornit pe poziții. Am luptat până în Germania. Au fost lupte grele, lupte grele. Cai morți, mașini și căruțe răsturnate, oameni morți... de-un metru. Când am ajuns să intrăm în Germania, am mers un kilometru. Apoi, rușii ne-au zis că România nu are voie să intre în Germania. Intră doar America. Pe noi ne-a scos în refacere și ne instruia să ne ducă în Japonia. Dacă nu erau alea două bombe, noi nu mai veneam acasă. Cu bombele astea... a terminat Japonia și noi nu ne-am mai pornit într-acolo", ne-a mai spus veteranul de răzoi.

Când ați avut cel mai greu moment?

„Cel mai greu moment a fost la Tatra. Nemții erau pe deal, iar noi pe vale. Și trăgeau de ne făceau praf. A durat o săptămână. S-au retras și apoi am înaintat și noi până în Germania. Când am ajuns în Cehia, rușii au făcut un cordon și au intrat în nemți. Scoteau ce găseau... fruntași, ofițeri, căpitani. Ce găseau îi împușcau și îi cărau cu mașinile într-o groapă. După aceea, noi am scăpat. Morți peste tot. Am multe amintiri, dar nu le mai țin minte de atâția ani", a adăugat eroul nostru.

Vedeți aici un rezumat a 100 de ani de viață:

„Am stat prin tranșee, numai prin gropi. Nu credeam că mai vin acasă. Câți morți erau ca bolovanii... cădeam peste ei. Credeam că o să îmi vină și mie rândul. A dat Dumnezeu să scap, m-a ferit și uite că am ajuns în etatea de astăzi. Sunt cel mai bătrân în satul ăsta, din Gherăseni (Buzău). Eu am rămas", ne-a mai spus eroul.

Mai are două luni și împlinește 100 de ani

Întrebat cum i s-a părut viața, eroul nostru, ne-a spus: „Mi s-a părut grea de tot la bătrânețe. În tinerețe, nu îmi era greu, că munceam”. De soția lui, în ultimii ei șapte ani de viață, tot el a avut grijă ca ochii din cap, din 2000 până în 2007, pe vremea când el avea 80 și ceva de ani.

Încă o visează că-i spune: „haide, scoală-te, să facem treabă! Toată viața am muncit”

Aici puteți vedea ce spune despre căsătoria sa:

Acum cinci ani, am mers să-l întreb ce mesaj are pentru politicieni. Mi-a spus: „Ce mesaj să am pentru politicieni dacă nouă ne dau nimic? Eu au pensii speciale, iar noi, după ce am luptat, avem 200 de lei. Nu avem și noi un veteran de război care să țină cu noi acolo în Parlament. Nu mai avem nimic. Eu rămas cel mai bătrân în satul ăsta. Nu mai sunt mulți de veterani în toată țara. Aș mai povesti, dar nu mai țin minte. Au trecut vreo 70 de ani. Atunci aveam 20 de ani. Pentru țară am luptat. Am apărat-o cu nemții să îi batem pe ruși. Apoi ne-am dat cu rușii. Dacă scrii despre mine la ziar să zici așa: 'De ce nu avem și noi un veteran de război care să ne reprezinte în Parlament?'. Dacă nu avem pe nimeni să țină și cu drepturile noastre... Ce? Crezi că eu mă gândeam că o să ajung la etatea asta? Dumnezeu m-a întărit și am ajuns la 95 de ani", a încheiat veteranul de război în 2015.

Acum, după cinci ani, nu pare că s-a schimbat nimic. Nu pare că în Parlament este cineva care să țină cu veteranii de război.

Materialele video pe care le urmăriți în acest material sunt realizate în urmă cu o săptămână.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News