VIDEO - Varianta originală a imnului Rapidului, compus în 1980 de Adrian Păunescu şi Victor Socaciu

"Acest imn s-a născut foarte simplu. Era iunie 1980, eram la redacția Flacăra, tata ne-a luat în mașină pe mine, aveam 11 ani, pe Victor Socaciu, care era tânărul folkist de atunci și pe care-l lua peste tot, scriau și făceau împreună lucruri frumoase pentru Cenaclul Flacăra, pe Ovidiu Ioanițoaia, gazetar sportiv la revista Flacăra, și pe Victor Niță, tot de la revista Flacăra.

Se îndreptau spre stadionul Giulești, unde aveau de gând să facă o miuță. Până să se strângă toți pe teren, lui Păunescu îi vine o idee: Victore, du-te și ia chitara de la mașină! E prea frumos momentul ca să nu scriem un cântec. Și în vreme ce poetul a compus celebrele versuri: Suntem peste tot acasă / Porțile ni se deschid/ Nu-i echipă mai frumoasă și iubită ca Rapid, Victor Socaciu le-a pus pe muzică", a spus Andrei Păunescu, pentru gsp.ro.

Victor Socaciu, muzician, compozitor, cântăreţ, chitarist, realizator şi prezentator TV, dar şi politician şi apoi diplomat, s-a stins din viaţă într-un spital din Bucureşti.

Născut pe 14 ianuarie 1953 la Brașov, Victor Socaciu a provenit dintr-o familie de oameni simpli, dar "foarte deschiși", după cum spunea chiar artistul în biografia sa, unde a mărturisit că era atât de impresionat de romanțele pe care i le cântau părinții săi, încât se ascundea sub masă și plângea – chiar dacă nu înțelegea ce însemna o iubire trecută.

"Atracția mea față de folk a început în anul 1972, când l-am auzit la radio pe Mircea Florian cântând. El a fost cel care mi-a atras atenția asupra folk-ului autohton.

Mai citeam despre folk în revistele din acele vremuri. Și am început să scriu și eu cântece. Cred că era locul în care mă puteam desfășura cel mai bine. Când eram în liceul, scrisesem un cântec care se numea „Frizerul”. Asta ca reacție la faptul că directorul școlii, de câte ori făceam un pocinog, ne tundea pe toți. Asta era măsura disciplinară pe care o lua. Și eu am scris atunci cântecul „Frizerul” și, bineînțeles că am devenit figura centrală a liceului, fiindcă era chiar un act de curaj să protestezi pe vremea aceea, și mai ales, să dai în director să să-l iei la mișto.

Ori folk-ul era tocmai reacția la tot ce se întâmpla în jur, la bine și mai ales la rău. Și mi se potrivea ca o mănușă genul ăsta. Și am scris cântece care circulau în mediul universitar brașovean. Exista atunci moda cenaclurilor, iar la Brașov se înființase Cenaclul Dacia-Felix, înainte chair să apară Cenaclul Flacăra. Și cântam atunci un cântec care avea ca refren „va veni o zi, când fiecare va simți că a devenit o țintă”...", scria Victor Socaciu în biografia postată pe site-ul său.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News