EXCLUSIV  Viitorul sănătății în România: Reforme esențiale, prevenție și strategii de reducere a riscurilor. Dr. Vasile Cepoi, interviu. Ce facem cu zahărul, alcoolul și tutunul

Într-un interviu amplu acordat DC News, domnul Dr. Vasile Cepoi, fost Ministru al Sănătății, discută provocările majore ale sistemului sanitar din România, de la lipsa accesului la servicii medicale până la suprasolicitarea infrastructurii existente. El subliniază necesitatea unor reforme profunde, cum ar fi întărirea asistenței primare, reorganizarea spitalelor și promovarea prevenției, dar și a strategiilor de reducere a riscurilor, pentru a recâștiga încrederea populației și a îmbunătăți calitatea îngrijirilor medicale.

Conform  STADA Health Report 2024 doar aproximativ 4 din 10 români se declară mulțumiți de sistemul public de sănătate din România, invocând, pe lângă, accesul la consultații medicale, standardul serviciilor medicale, deficitul de personal şi neîncrederea generală în factorii de decizie din sectorul sănătății şi lipsa accesului la servicii medicale de prevenție. Cum comentați aceste date? Care considerați că sunt primii pași pe care statul ar trebui să le facă pentru a crește gradul de satisfacție față de sistemul de sănătate din România? 

Pentru a crește gradul de satisfacție a populației este necesar să se adopte măsuri care să crească accesibilitatea la servicii medicale și încrederea populației în sistemul sanitar. Este nevoie de o reformă profundă care să includă întărirea asistenței primare, îmbunătățirea colaborării între instituțiile medicale și crearea unui cadru legislativ clar pentru funcționarea rețelelor medicale. 

Asistența medicală primară trebuie să fie pilonul central al sistemului, cu o capacitate mai mare de gestionare a cazurilor, prin formarea continuă a medicilor de familie și extinderea infrastructurii acestora. Astfel, putem reduce presiunea asupra spitalelor și secțiilor de urgență.

Este necesară reglementarea funcționării rețelelor medicale pentru a asigura un traseu clinic clar pentru pacienți. Un model eficient este rețeaua națională de oncologie, care ar trebui replicat și pentru alte afecțiuni majore, precum bolile cardiovasculare. Colaborarea interinstituțională trebuie susținută printr-un cadru legislativ care să permită transferul rapid și sigur de informații între unități.

Spitalele mici, cu deficit de personal, trebuie reorganizate ca spitale de proximitate, integrate în rețele spitalicești mai mari, pentru a asigura un acces eficient al pacienților la îngrijirile necesare, în funcție de gravitatea afecțiunii.

În plus, recâștigarea încrederii populației în medici și în sistemul sanitar este o prioritate absolută. Aceasta se poate realiza prin implementarea efectivă a sistemului de management al calității serviciilor de sănătate în spitale dar și în asistența medicală primară și de ambulator. Un prim pas l-ar reprezenta implementarea unor mecanisme eficiente de control al calității în spitale, post acreditare de către direcțiile de sănătate publică. 

Procesul de acreditare a spitalelor trebuie să fie urmat de mecanisme de control eficiente din partea direcțiilor de sănătate publică, care să monitorizeze constant menținerea standardelor de calitate. În prezent, acest aspect este deficitar din cauza lipsei de pregătire a personalului implicat în aceste evaluări.

În concluzie, recâștigarea încrederii în sistem, îmbunătățirea colaborării și reorganizarea unităților sanitare sunt măsuri esențiale pentru creșterea accesibilității și calității serviciilor medicale.

Cât de mare este problema suprasolicitării sistemului de sănătate din România și ce s-ar putea face pentru a diminua această problemă?

Suprasolicitarea sistemului de sănătate din România este o problemă majoră, dar nu există o unitate de măsură precisă pentru a o cuantifica. Aceasta este reflectată prin indicatori precum listele lungi de așteptare pentru consultații la specialiști (oncologi, cardiologi, diabetologi), timpii mari de așteptare pentru investigații imagistice și anatomo-patologice, care întârzie intervenția terapeutică, cazurile nedecontate de Casa de Asigurări din cauza depășirii contractelor etc.

Pe de altă parte, există și spitale care nu își ating numărul de cazuri contractat, din cauza lipsei de adresabilitate sau competență tehnică. O altă cauză importantă este distribuția inechitabilă a unităților sanitare, care se concentrează în centrele universitare și orașele mari, lăsând orașele mici și mediul rural fără suficiente resurse medicale, ceea ce duce la aglomerarea pacienților în centrele mari.

Printre soluții se pot număra dezvoltarea infrastructurii în zonele rurale și urbane mici, pentru a reduce presiunea pe marile centre; redistribuirea pacienților către spitale mai puțin aglomerate, pe baza competenței acestora și reducerea timpilor de așteptare prin investiții în echipamente și creșterea numărului de specialiști.

Aceste măsuri pot contribui la o gestionare mai eficientă a pacienților și la reducerea suprasolicitării sistemului sanitar.

Ce rol ar trebui să joace prevenția și reducerea riscurilor în cadrul politicilor publice de sănătate din România? 

R: Prevenția și reducerea riscurilor trebuie să fie prioritare în politicile de sănătate a oricărui sistem de sănătate, pentru a reduce povara bolilor și a eficientiza utilizarea resurselor. 

În asistența medicală primară, evaluarea riscurilor fiecărui pacient de către medicul de familie este esențială. Medicul de familie ar trebui să realizeze riscograme pentru toți pacienții și să stabilească planuri de monitorizare clinică și paraclinică, pentru a urmări impactul factorilor de risc.

Medicii de familie trebuie încurajați și stimulați să efectueze aceste evaluări detaliate și să fie sprijiniți prin stimulente financiare și reglementări clare.

Reglementarea traseului clinic pentru monitorizarea riscurilor trebuie să asigure accesul facil la investigațiile necesare, prevenind întârzierile și complicațiile.

Promovarea unui stil de viață sănătos și combaterea factorilor de risc (fumat, alimentație nesănătoasă, sedentarism) sunt esențiale. Campaniile de educație pentru sănătate pot ajuta la reducerea incidenței bolilor.

Un alt aspect crucial al prevenției este reducerea riscurilor prin intervenții pragmatice care iau în considerare contextul social și economic. De exemplu, în cazul consumului de tutun, abordările care permit o tranziție treptată către alternative mai puțin dăunătoare pot fi mai eficiente decât recomandările de renunțare bruscă. Similar, în ceea ce privește alimentația, este necesar să se promoveze treptat opțiuni alimentare sănătoase, în locul celor nesănătoase, pentru a facilita schimbarea comportamentală durabilă.

Prevenția secundară este și ea foarte importantă, iar dezvoltarea programelor și a centrelor de screening pentru bolile majore (cancer, boli cardiovasculare, diabet) este crucială. Detectarea precoce permite intervenții rapide, cu rezultate mai bune și costuri reduse pentru sistem.

Prevenția terțiară implică implementarea unor programe de monitorizare continuă a pacienților cu boli cronice, pentru a asigura aderența la tratament și prevenirea agravării bolilor.

În concluzie finanțarea prevenției prin programe și dezvoltarea den centre de screening precum și implementarea reală a unui sistem de management al calității și siguranței asistenței medicale, trebuie să fie un pilon central în politicile de sănătate pentru a îmbunătăți sănătatea populației și a reduce costurile pe termen lung.

Ne puteți da câteva exemple în care considerați că reducerea riscurilor este susținută ca o strategie de sănătate publică? Care au fost efectele constatate în urma adoptării acestei strategii?

Reducerea riscurilor prin măsuri de prevenție trebuie să fie o prioritate în politicile publice de sănătate, dar eficiența lor depinde de modul în care populația le adoptă. Din perspectiva economiei comportamentale, oamenii tind să prioritizeze satisfacțiile imediate (alimente nesănătoase, fumat, alcool) în detrimentul beneficiilor pe termen lung. Astfel, este esențial ca politicile să ia în considerare aceste tendințe naturale și să ofere atât măsuri restrictive, cât și stimulente pozitive.

Măsurile de prevenție trebuie să fie însoțite de campanii de educare continue, adaptate la realitățile comportamentale ale populației, pentru a încuraja comportamentele sănătoase.

Măsurile restrictive, cum ar fi limitarea accesului la produse nocive sau interzicerea fumatului în spațiile publice, pot avea un impact pozitiv, dar nu sunt suficiente. Acestea funcționează mai bine atunci când sunt însoțite de stimulente pozitive și soluții care să răspundă nevoilor diferitelor tipuri de personalitate. Pentru persoanele care pot adopta schimbări rapide, măsurile trebuie să ofere sprijin imediat pentru renunțarea la comportamentele nesănătoase.

Pentru cei care preferă o tranziție treptată, intervențiile ar trebui să ofere posibilitatea modificării graduale a obiceiurilor, prin intermediul unor alternative intermediare, mai puțin nocive, și a unui cadru progresiv de ajustare a comportamentelor. Din fericire, astfel de soluții există deja. De exemplu, în cazul consumului de alimente nesănătoase, se poate recurge la adaptarea rețetelor pentru a reduce cantitățile de zahăr și grăsimi sau chiar la înlocuirea acestora cu variante mai sănătoase. Pentru fumători, alternativele noi care nu implică arderea tutunului, combinate cu servicii de suport pentru renunțarea la fumat dublează șansele de succes. În mod similar, în cazul consumului excesiv de băuturi alcoolice, se pot introduce opțiuni cu un conținut redus de alcool sau chiar fără alcool, ca o etapă intermediară în reducerea treptată a consumului asociată cu suportul personalizat care încurajează persistența în efortul de renunțare.

Este esențial ca măsurile de prevenție să fie susținute de intervenții personalizate și de o infrastructură accesibilă, care să faciliteze adoptarea comportamentelor sănătoase. 

De asemenea, politicile trebuie să integreze incentive-uri și măsuri de tip "nudge" pentru a facilita alegerile sănătoase, oferind soluții accesibile și practice.

În concluzie pentru a avea impact real, măsurile de prevenție trebuie să fie adaptate comportamentului populației și susținute de educație continuă, infrastructură și stimulente care să încurajeze alegerea unor opțiuni sănătoase.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News