Vâlcu:Te uiți la Orbán, la Băile Tușnad, și vezi diferența între Gorbaciov și Ceaușescu

Facem progrese, vorba premierului maghiar, rostită la întâlnirea cu presa, la Băile Tușnad, în iulie 2024. În acest an, Orbán nu s-a mai referit decât la ”dezintegrarea Occidentului” și la confuzia oficialilor de la Bruxelles, care, printre altele, îl condamnă pentru "misiunea de pace " pe care și-a asumat-o, când a decis de unul singur să meargă la dictatorii din Beijing și Moscova.

Umflat ca un curcan, după atâția ani ani de ciugulit din boabele guvernării, fără teamă de Justiție, pe care a lichidat-o în 2013, porumbelul păcii îmi amintește de un alt dictator al unei țări mici, care se credea făcător de jocuri planetare și care a sfârșit tragic... Nicolae Ceaușescu.

Se trăia greu în România, mureau copii în orfelinate de foame, dar poporul era mândru că liderul său ”luptă pentru pacea lumii”. Românii au fost siliți să meargă la mitinguri pe stadioane, la marșuri pe bulevarde, chiar și la un referendum pentru pace, cu puțin timp înaintea exploziei de ură din decembrie 1989.

Ungaria, astăzi, se află în poziția României din anii 60: în interiorul unui bloc politico-militar, fără graniță cu oponentul ideologic. Ca urmare i se poate tolera un grad mai mare de disidență. Ceaușescu s-a folosit de asta în beneficiu personal: independență față de Moscova însemna pentru el, ca și pentru Dej, să nu poată fi mazilit, la ordinul Moscovei.

A folosit disensiunile dintre Partidul Comunist Chinez și PCUS, a servit, o vreme, ca intermediar între Washington și Beijing, a fost băgat în seamă de Occident...mult mai puțin decât pretindea propaganda de partid și cât ne place nouă să credem. Beneficiile acestor relații, câte or fi fost, s-au diluat în marea de aberații economice și decizii greșite ale regimului Ceaușescu, iar poporul nu le-a prea simțit.

În cazul lui Orbán, rolul de ”go betweener” nu stă în picioare. Lui nu i-a cerut nimeni să intermedieze nimic, vizitele la Moscova și Beijing nu au folosit decât imaginii pe care Putin și Xi vor să o proiecteze în presa controlată din cele două țări. Recompensele primite de la cei doi-un împrumut pentru două reactoare nucleare de la ruși, o investiție într-o fabrică de baterii, de la chinezi- nu pot compensa pierderea a 7 miliarde, fonduri nerambursabile, blocate de UE pentru că Ungaria își distruge statul de drept.

Discursul Moscovei, recitat de Orbán și cu ocazia vizitei la Băile Tușnad, poate că îmbată cu apă minerală electoratul revanșard din propria lui țară, căruia îi trezește speranța că, odată acceptată încălcarea tratatelor, a dreptului international de către Rusia, primește și Ungaria o bucățică.

Cuvintele lui Orban sunt doar vorbele unui mic demagog care își închipuie că face politică mare.

Iată ce a semnat Orban, fără obiecții, la Washington:

”Nu vom recunoaşte niciodată anexările ilegale ale Rusiei de teritorii ucrainene, inclusiv Crimeea. De asemenea, solicităm Rusiei să îşi retragă toate forţele din Republica Moldova şi Georgia, staţionate acolo fără acordul acestora. China a devenit un susţinător decisiv al efortului de război al Rusiei în Ucraina, iar Beijingul continuă să reprezinte o provocare sistemică pentru Europa şi pentru Securitate”.

Nu e ipocrizie, e chiar schizofrenie, diferența între ce zice și ce semnează, în declarația de la finalul summit-ului NATO. Între ce a semnat Orbán la Washington și ce le promite ungurilor la Tusványos e o diferență ca între Gorbaciov și Ceaușescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News