Vindecare prin puterea gândurilor. Dulcan: Există şi o cale alternativă de autovindecare şi aceasta o putem face la nivel de subconştient

'Noi nu vorbim de autovindecare în sensul că renunţăm la medicina clasică. (...) Un psihiatru american, David Hawkins, care şi-a descoperit nişte cantităţi iniţiatice încă de mic, a învăţat să îşi vindece orice boală, cancer tuberculoză, o mie de lucruri. Şi predând asta la studenţi şi spunând că uite, totul se poate vindeca, studenţii au început să râdă că 'purtaţi ochelari, pe asta nu aţi reuşit'. Povesteşte că aveau dreptate şi 6 luni s-a chinuit să vadă fără ochelari şi a reuşit (...) Unii medici se sperie grozav că, dacă le vorbim de căi alternative, ei rămân fără pâine. Nu e adevărat. E atâta loc în lumea asta pentru toţi medicii şi pentru noi toţi încât nu trebuie să excludem o cale sau alta. Dar eu am experimentat lucrul ăsta. Este posibil, funcţionează', a declarat Dumitru Constantin Dulcan, în cadrul conferinţei 'Inteligenţa materiei - forţa subconştientului în procesul de vindecare', organizată în cadrul ediţiei a doua a SMArtFest de la Borsec.

Potrivit acestuia, stresul acut 'are rolul de a te pune în gardă', în timp ce stresul cronic înseamnă 'un drum deschis inflamaţiilor', prin scăderea imunităţii.

'Şi, din cauza faptului că imunitatea noastră este prima afectată, noi ar trebui să trăim în jur de 130 de ani şi o spun japonezii, nu trăim decât 75- 80 de ani, cu câteva excepţii care ajung 90 chiar poate 100. Asta pentru că timusul nostru care instruieşte leucocitele, celulele care trebuie să ne apere, care circulă prin tot organismul ca nişte gardieni care păzesc o instituţie, la vârsta de 60 de ani deja mai funcţionează 5%. (...) Cu cât ştii mai mult, cu atât îţi dai seama că ştii mai puţin. (...) Realitatea a demonstrat că se fac foarte multe conexiuni în timpul somnului când noi nu suntem conştienţi, ceea ce mi se pare un lucru extraordinar. De aceea spun că ştim foarte puţine lucruri despre noi, dar asta este una din căile prin care noi ne putem autovindeca', a explicat Constantin Dulcan.

Psihoterapeutul Magda Axinte a subliniat, în acelaşi cadru, că niciuna dintre bolile noastre fizice nu apar pur şi simplu.

'Există partea spirituală pe care chiar şi mulţi psihologi o ignoră. Este partea spirituală care este necesar a fi cunoscută şi înglobată şi adusă împreună şi în psihoterapie. Să studiem doar partea de conştient, de gânduri, de emoţii, fără a înţelege partea spiritual este tot o bucăţică dintr-un întreg. De ce spun asta? Emoţiile sunt un rău uneori foarte necesar. Este modul prin care sufletul nostru poate să transmită către conştient prin ce trece. Dacă noi nu am avea aceste emoţii, noi nu am ştii când e bine, cum ne este şi dacă e bine să facem un lucru sau nu. Emoţia de frică, care este o emoţie primară, ne transmite faptul că există un pericol. Specia umană nu ar fi putut să supravieţuiască până în prezent dacă nu am fi avut sentimentul, emoţia de frică', a susţinut Magda Axinte.

Psihoterapeutul consideră că ideea nu este să anulăm emoţiile, să ne fie frică de ele, ci să le înţelegem rolul, fiindcă ele ne transmit un mesaj.

'Şi atunci, în momentul în care noi refuzăm mesajul pe care ni-l transmite o emoţie, noi preluăm acea emoţie în corpul nostru şi o păstrăm. Paradoxal, noi vrem să scăpăm de emoţie, dar noi de fapt o luăm, o păstrăm cu noi mulţi mulţi ani', a precizat Magda Axinte, potrivit Agerpres.

Profesorul Constantin Dulcan, secretul inimii: Să revizuim ideile despre noi, despre ce se întâmplă în corpul nostru

Profesorul Constantin Dulcan a vorbit despre secretul unei vieţi sănătoase.

„Sunt foarte multe întâmplări, s-au scris foarte multe cărţi pe această temă, nimeni nu s-a aşteptat pentru că noi credem că memoria, intelectul ţine de creier şi nicicum de alte structuri, cum ar fi inima. Ba chiar avem argumente pentru alte structuri. (...) Poate cel mai moralizator dintre toate aceste exemple, care are şi o semnificaţie morală foarte adâncă şi l-a comentat deseori, este o fetiţă de nouă ani care a primit cordul unei alte fete de 11 ani şi la un moment dat se trezeşte cu nişte coşmaruri. Le spune părinţilor ei, nici ei nu erau prea informaţi şi, în cele din urmă, pentru că fetiţa se trezea noapte de noapte cu un coşmar, o duc la un psihiatru care imediat o pune pe fetiţă să îi povestească visul. În vis îi apare fetiţa care i-a dat inima şi îi spune: M-a ucis X în următoarele circumstanţe. Te rog spune Poliţiei. Fetiţa, crezând că e doar o halucinaţie, evident că nu a spus până când nu a ajuns la psihiatrul care şi-a dat seama că se întâmplă ceva şi, atenţie, Poliţia a mers pe urmele visului şi lucrurile au fost exact aşa. Este o lecţie de morală pe care ar trebui să o reţină foarte mulţi.

Un tânăr de 19 ani moare într-un accident, iar inima lui ajunge la o fată tot de 19 ani. Tatăl ei era psihiatru şi voia să cunoască donatorul, iar în camera lui găseşte un caiet în care erau notate versurile unei melodii dedicate unei fete pe nume Dana. Tot Dana o chema şi pe fata care a primit inima. Când tatăl i-a spus, ea a răspuns: eu îl văd aproape în fiecare seară. Îi văd chipul şi îi ascult melodia şi o cânt.

Cum putem să numim lucrul ăsta? Noi spune că creierul este cel care creează conştiinţa. Ceea ce numeşti conştiinţă, cel puţin în concepţia mea, este o rădăcină a marii conştiinţe cosmice. Conştiinţa nu este doar produsul creierului, ci invers creierul este produsul conştiinţei.

Conştiinţa este non-localizată şi nu se limitează doar la creier. Impactul dintre creier şi conştiinţă este mintea. Mintea este cea care este dependentă de neurofiziologia creierului, de electricitatea de la nivelul sistemului nervos şi aşa mai departe. Mintea este rezultatul impactului dintre conştiinţă, care este ramură a conştiinţei cosmice şi creierul nostru. Lucrul ăsta puţini îl cunosc.

Ne obligă toate aceste lucruri să ne revizuim puţin ideile despre noi, despre ceea ce se întâmplă în corpul nostru. Şi am convingerea că, dacă acum suntem mai degrabă într-o ştiinţă ideologizată, care ţine seama mai mult de anumite concepţii ale timpului, va veni o vreme în care adevărul trebuie spus”, a spus Constantin Dulcan.

„Institutul Inimii din California, care a fost construit în 1992, pleacă de la ideea că inima are un potenţial pe care ar trebui să îl folosim la maxim. (...) Institutul atribuie inimii prioritate faţă de creier, ceea ce mi se pare foarte interesant. (...) Sentimentele noastre au loc la nivelul inimii, după care creierul le preia şi le exprimă.

În istoria creierului, a fost foarte mult timp şi destul de greu de spus care este zona cu care gândim. Unii simt în stomac, alţii în inimă şi, în sfârşit, foarte târziu se ajunge la concluzia creierul este cel cu care noi gândim şi nu alte organe asupra cărora se reflectă sentimente.

Eu cred că funcţia corzilor vocale nu putea să apară înainte de a avea creier pentru că cu creierul formulăm modelul cuvântului, al ideii şi corzile vocale îl articulează”, a spus acesta.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News