În 2012, a fost chemat din Germania, ca să conducă o secție de chirurgie cardiovasculară în România. În 2014, era arestat pentru luare de mită.
Presa a titrat: Flagrant la Spitalul județean, fiindcă așa suna comunicatul procuraturii. Ceilalți doi inculpați din lotul ”Mită la spitalul din Constanța” au semnat acorduri de recunoaștere a vinovăției și au devenit martori. Și în baza mărturiilor făcute de aceștia a fost purtat prin instanțe, timp de patru ani, chirurgul care a dat Germania pe România. A refuzat sub orice formă să recunoască o faptă pe care nu a comis-o. În decembrie 2018, decizia definitivă a judecătorilor a fost...nevinovat.
Întrebat de un ziar local, Replica, dacă se va întoarce în instanță împotriva celor care i-au făcut, timp de patru ani, viața un calvar, medicul nu a spus decât: ”Vreau doar să fiu lăsat în pace, să îmi văd de meserie”.
Decizia Curții de Apel ridică două întrebări. Putem spune că a fost măcar o eroare de diagnostic, dacă nu un malpraxis mai grav, ca să facem o analogie cu domeniul medical? Iar dacă acuzatul nu a fost vinovat, atunci cum au fost declarațiile celor doi martori (foști inculpați) care îl incriminau?
Putem înțelege de ce victima nu dorește decât să uite mai repede de coșmarul prin care a trecut. Și de ce nu își va acuza colegii.
Dar cei trei nu sunt singurii implicați, în ceea ce privește latura morală a chestiunii. Imaginea tuturor medicilor a fost afectată de scandalul ”flagrantului” din Constanța. Până să se pronunțe instanța, câți nu l-au considerat vinovat pe chirurgul constănțean?
Nu aș vrea să pun concluzii acestui articol, care nu este un editorial, ci doar o întrebare adresată cititorilor DCNews: cine a greșit, în acest caz? Medicii care au semnat, ca să scape, înfundându-și colegul, procurorii, judecătorii, publicul care s-a pronunțat înaintea acestora?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News