Victimele violenţei domestice pot apela oricând la un ordin de restricţie şi au acces la adăposturi specializate. O spune Angela Chirvăsuţă, comisar-şef de Poliţie, Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii.
Comisar-şef de poliţie Angela Chirvăsuţă a vorbit la Interviurile DCNews despre violenţa în familie, subliniind faptul că bătaia nu este, sub nicio formă, o metodă de educare a copiilor ci, dimpotrivă, are efecte dezastruoase pe termen lung pentru adolescentul de mai apoi şi adultul în devenire.
"Ordinul de protecţie provizoriu oferă victimei posibilitatea ca măcar în primele cinci zile, după ce se dezmeticeşte după evenimentul acela de violenţă, să aibă unde să stea. Adică îi permite să rămână în casă şi-l evacuează pe agresor, chiar dacă este proprietarul acelui domiciliu. Însă există şi situaţii în care Poliţia recomandă victimei să nu rămână la domiciliu dacă, de exemplu, acolo în casă rămân celelalte rude ale agresorului. Pentru că ar lăsa victima într-o situaţie de risc. Şi-atunci îi recomandă nişte adrese unde se poate duce ca să primească şi adăpost şi hrană şi consiliere profesională. Pentru că aceste adăposturi au parteneriate cu Direcţiile de muncă, pot fi direcţionate către anumite cursuri de specializare. Victimele sunt ţinute în aceste adăposturi şase luni, uneori chiar mai mult, până când reuşesc să se pună pe picioare şi să aibă un serviciu care să le permită să-şi plătească o chirie, dacă nu au proprietăţi" a precizat comisar-şef Chrivăsuţă, din partea Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii.
Val Vâlcu: Şi mentalităţile trebuie schimbate. Exista această susţinere - "O bate pentru că o iubeşte, e gelos... " sau, în cazul copiilor, ca să-i educe - "bătaia e ruptă din Rai".
Angela Chirvăsuţă: Bătaia duce la frustrare, nu la educare! În ultimul timp au fost făcute şi studii şi s-a demonstrat că până şi dresajul animalelor nu se face cu bătaie. În momentul în care vii cu o vorbă bună, un copil creşte altfel, înţelege de ce nu are voie să facă lucrul respectiv sau de ce nu ar trebui să se comporte într-un anumit fel. În momentul în care îl baţi şi-l obligi să facă lucrul ăla pentru că "aşa trebuie" nu-l faci decât să se dezvolte ca un adolescent frustrat şi, în momentul în care va avea putere, să-şi impună punctul de vedere cu forţa. Nu-l înveţi să folosească argumente, să comunice, să aibă răbdare şi să respecte pe cei din jur. În momentul în care foloseşti violenţa şi asupra soţiei şi asupra copilului se creează aşa un fel de câmp de război unde e linişte doar pentru că cei care sunt mai slabi încă nu s-au revoltat. Dar în clipa în care vor considera că se pot uni ca să lupte împotriva agresorului, se va ajunge poate la crimă.
Violența domestică este atunci când o persoană încearcă să controleze și să-și impună puterea asupra partenerului său într-o relație intimă. Poate fi vorba de abuz fizic, abuz emoțional sau abuz financiar. În majoritatea cazurilor este săvârșită de bărbați și experimentată de femei. Orice femeie poate fi afectată și se poate întâmpla în orice cămin. Abuzul fizic este probabil cea mai recunoscută formă de abuz. Poate duce la răni fizice, și în unele cazuri la amenințarea vieții. Nu întotdeauna lasă semne sau cicatrici vizibile. Abuzul emoțional este un mod mult mai eficient de a stabili un dezechilibru de putere într-o relație. Adesea nu este văzut cu ochiul liber sau nu poate fi definit de către cei din afara relației. Abuzul emoțional este la fel de dăunător ca și violența fizică.
Interviul complet aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu