Visător sau deconcertat? Cum să recunoști și să gestionezi sindromul deconectării cognitive

Ce este sindromul deconectării cognitive?

CDS (Cognitive Disengagement Syndrome) a fost descris pentru prima dată de psihologi în anii '60 și '70, când aceștia au observat că unii oameni manifestă aceste trăsături într-un mod mai accentuat decât alții. Dar de ce este considerat un sindrom, iar nu o trăsătură de personalitate?

Diferența constă în efectele asupra vieții cotidiene. Pentru persoanele cu CDS, comportamentul lor interferează semnificativ cu activitățile zilnice, cu performanța academică și cu interacțiunile sociale. Deși oricine poate visa din când în când, persoanele cu CDS au dificultăți în a rămâne concentrați când e vorba de sarcini pentru perioade îndelungate. Aceasta nu înseamnă doar neatenție sau lene, ci un tipar care poate perturba abilitatea unei persoane de a reuși în diverse domenii ale vieții, potrivit Science Alert.

CDS vs. ADHD

Spre deosebire de tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), care include hiperactivitate și impulsivitate, CDS se caracterizează printr-un "tempo cognitiv lent" – un termen folosit anterior pentru a descrie această condiție. Deși nu este recunoscut ca o "tulburare de atenție" distinctă în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM), noile cercetări sugerează că merită mai multă atenție și ar trebui analizat separat de ADHD.

Cum identificăm CDS?

Diagnosticul este complicat, deoarece nu există criterii oficiale. Cu toate acestea, unii psihologi folosesc combinații de chestionare și observații comportamentale pentru a evalua simptomele precum visarea frecventă cu ochii deschiși, ceața mintală și viteza redusă de procesare. Părinții și profesorii spun că regăsesc adesea acest comportament la copiii care par "deconectați" sau care răspund mai lent la întrebări și îndeplinesc sarcinile mai încet.

Viteza redusă de procesare înseamnă că oamenii au nevoie de mai mult timp pentru a înțelege informațiile, a le procesa și a răspunde. De exemplu, la școală, un elev cu viteză redusă de procesare poate avea nevoie de mai mult timp pentru a răspunde la o întrebare sau pentru a finaliza o temă, deoarece are nevoie de mai mult timp pentru a înțelege materialul și a-și gândi răspunsul. Acest lucru nu se datorează lipsei de inteligență sau de efort – creierul lor pur și simplu procesează informațiile mai lent.

Sprijin și tratament pentru CDS

Sprijinul și tratamentul pentru CDS sunt încă cercetate. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este utilizată frecvent pentru a ajuta persoanele să dezvolte modalități mai bune de a face față și de a-și îmbunătăți concentrarea. Unii cercetători explorează utilizarea medicamentelor stimulante, similare celor folosite pentru ADHD, dar dovezile sunt încă neconcludente. Modificările stilului de viață, cum ar fi stabilirea unui program de somn mai stabil și includerea exercițiilor fizice regulate, sunt, de asemenea, recomandate pentru a ajuta la gestionarea simptomelor.

Lipsa de conștientizare

Una dintre cele mai mari dificultăți este lipsa de conștientizare. Mulți oameni, inclusiv unii profesioniști din domeniul sănătății, pot concluziona că CDS ar fi doar lene sau lipsă de efort. Această stigmatizare poate împiedica oamenii să caute ajutor și să primească sprijinul de care au nevoie.

Deși nu este recunoscut oficial, se estimează că CDS ar putea afecta o parte semnificativă a populației. Studiile sugerează că ar putea fi la fel de comun ca ADHD, care afectează aproximativ 5-7% dintre copii. Acest lucru indică faptul că un număr substanțial de oameni ar putea lupta cu simptomele CDS fără să știe.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News