EXCLUSIV  Vlad Nistor, interviu. Culise ”înfricoșătoare” din Parlament: Intelectualii, disprețuiți

Roxana Covrig, redactor DCNews: Cum a fost primul mandat de parlamentar, la Camera Deputaților?

Vlad Nistor, deputat PNL: Primul și cred că singurul mandat de parlamentar. Nu voi candida în aceste alegeri și cred că nici în viitor nu se va mai întâmpla. Este adevărat, însă, că a fost o experiență din care am înțeles multe și în mod cert o consider o sursă de inspirație pentru analize și comentarii viitoare. Este revelator într-un mod particular să vezi din interior viața parlamentară, chiar dacă eu însumi nu am fost chiar un parlamentar tipic. Perioada de adaptare a fost destul de lungă pentru mine și nu m-am așteptat să intru într-o realitate atât de diferită de cea cotidiană. Nici chiar familiarizarea mea cu viața publică și nici analiza academică a mecanismelor politice, de care mă ocup de peste treizeci de ani, nu m-au ferit de șocul acestei ciocniri cu realitatea vieții parlamentare românești. În bună măsură pentru că parlamentarul român este un personaj de la care se așteaptă înainte de orice obediență față de șefii politici, iar eu nu sunt cineva care să se conformeze ușor unei asemenea cerințe. Din fericire am reușit să îmi folosesc capacitățile cel puțin în fruntea delegației noastre la PABSEC. Oscilez, prin urmare, între satisfacția pe care mi-o dă ocazia de-a fi întărit influența României în această organizație și dezamăgirea provocată de stilul în care funcționează viața noastră parlamentară.

”Trebuie să vă împărtășesc o constatare înfricoșătoare”

Roxana Covrig, redactor DCNews: Înțeleg că nu doriți să intrați acum în detalii jenante pentru anumite persoane sau partide, dar spuneți-ne mai mult despre impresiile pe care le aveți după această activitate parlamentară.  

Vlad Nistor, deputat PNL: Trebuie să vă împărtășesc o constatare înfricoșătoare, anume faptul că poziția de parlamentar aproape nu contează în viața politică reală și chiar și în funcționarea internă concretă a parlamentului nostru. Rareori un parlamentar poate să acționeze autonom, să urmărească o problemă și să promoveze un proiect legislativ semnificativ. Nu pot spune că nu există câțiva, poate chiar aș spune că fiecare partid are unul sau doi, care se străduiesc să acționeze conform misiunii lor, chiar și în condiții foarte vitrege. Cei mai mulți, însă, sunt reduși la poziția de executanți ai deciziilor luate de alții. Mai întâi sunt decizii luate de conducerile partidelor și impuse membrilor grupului parlamentar, apoi sunt decizii luate de guvern și impuse ansamblului parlamentului, iar în unele situații poate să fie vorba de hotărâri ale conducerii parlamentului și impuse tuturor, de conivență cu liderii partidelor. Nu cred că am văzut în acești patru ani un vot important în care parlamentarii să fi exprimat opinii autonome, fondate pe experiența și convingerile proprii. Cei câțiva independenți sau dizidenți care votează conform propriei conștiințe sunt chiar ridiculizate în comentariile majorității. În cea mai mare parte a timpului deputații și senatorii sunt simpli auxiliari în procesul parlamentar. Pot să vă dau și un exemplu concret aici, pe care îl cunoaște de fapt toată lumea. Vă amintiți cu siguranță ce s-a întâmplat cu nominalizarea doamnei Guseth pentru ministerul justiției. Nu comentez capacitățile generale ale domniei sale, dar în audierea la comisie s-a prezentat foarte neconvingător. Deși nemulțumiți de candidat, parlamentarii din comisie, mulți dintre ei juriști foarte onorabili, au votat pentru acordarea avizului cu toate că nu o vedeau îndeplinind cu succes rolul de ministru. Au votat pur și simplu pentru că așa li s-a indicat încă înainte de audiere de către conducerile respective de partid. De aceea unii dintre ei și-au cerut ulterior scuze față de colegi, după ce a devenit publică înregistrarea discuțiilor. Este numai unul dintre numeroasele cazuri care ilustrează maniera în care activitatea din parlament are foarte puțin de-a face cu folosirea competențelor reale ale membrilor aleși ai acestuia și mult mai mult cu decizii luate prin alte mecanisme. 

[citeste si]

Nu vreau să uit aici nici fenomenul foarte grav al vicierii votului secret prin dispoziții ale conducerii de partid. Orice scuză i s-ar găsi, lucrul acesta rămâne o practică nedemocratică și chiar neconstituțională. Întregul mecanism pare să fie menit să infantilizeze și să golească de sens semnificația rolului de parlamentar. Impresia mea este că în multe cazuri conducerile de partid, mai ales la partidele mari, chiar aleg acei candidați care să se transforme mai ușor în parlamentari obedienți și fără inițiativă. De aici și dezamăgirea fundamentală pe care mi-a produs-o experiența parlamentară. Opinia publică a sesizat corect, este nevoie de o reformare radicală a comportamentului parlamentar, deoarece în actuala formă de funcționare această instituție fundamentală a democrației este orice numai democratică nu.

Politicienii nu înțeleg absolut deloc schimbarea 

Roxana Covrig, redactor DCNews:  Credeți că înțeleg acum politicienii schimbarea cerută de electorat? 

Vlad Nistor, deputat PNL: Părerea mea este că în majoritate covârșitoare nu o înțeleg absolut deloc. Nici schimbarea pe care o așteaptă societatea și nici schimbarea profundă, de sistem, pe care președintele Iohannis o tot explică partidelor politice în numele electoratului. Iar aici conducerile partidelor politice sunt cheia. Tot ce vă relatam mai sus, toată ineficacitatea și deficitul de democrație din parlament își au originea în lipsa de democrație din interiorul partidelor politice. Nu vreau să fiu nedrept în generalizări, pentru că de pildă nu pot să spun că sunt un bun cunoscător al vieții de partid a PSD-ului, dar în privința PNL-ului pot să spun că situația este foarte tristă. Nu numai că nu se întâmplă o reformă a structurilor, a mecanismelor, dar s-a instalat un comportament care compromite ideea însăși de reformă și schimbare. O modernizare reală a PNL ar trebui să implice o dezbatere sistematică a doctrinei și politicilor, ceea ce nu se întâmplă. Ar trebui să ducă la transparența deciziei, ori aici tendința este exact contrarie. Ar trebui să avem mecanisme de democrație internă, cum ar fi un veritabil sistem de alegeri primare, care nici pe departe nu este o idee populară printre liderii partidului. Îmi permit să fac aceste constatări pentru că PNL este singurul partid  în care am activat pe scena politică și am fost permanent loial ideilor și unei anumite istorii de partid care reprezintă pentru mine liberalismul românesc. Din 2010 particip la întrunirile conducerii statutare a partidului, de când erau la aceste întruniri douăzeci și ceva de persoane, nu peste 200 ca acum și pot să spun că nu am văzut decât o permanentă diminuare a caracterului democratic al deciziei. Am ajuns – dar, de fapt, toate informațiile ne arată că acest lucru este valabil și la PSD – ca deciziile propuse de șeful partidului să fie adoptate cu unanimitate de voturi. Unanimitățile acestea nu sunt niciodată un semn bun pentru democrație. Dacă partidele sunt nedemocratice în interior, dacă sunt netransparente, dacă neglijează opiniile propriilor membri cum să fie altfel parlamentul? Mai grav, cum să fie partidele altfel în relația cu societatea? Nu au cum. Nu au reflexul unei relații care să fie în primul rând de respect față de cetățeni. Pe ce s-ar putea baza un comportament democratic?

Mimare a reformei

Cât privește schimbarea este clar că ea nu este înțeleasă în conținutul său ci este tratată superficial. Practic ideea de schimbare se limitează în cazul PNL-ului, de pildă, la simpla apariție a unor personaje noi, fără o logică anume. Operațiunea de desemnare a candidaților – cu câteva excepții notabile –  ilustrează exact această mentalitate. Chiar și după ce au fost anunțate criterii și standarde, chiar și după ce s-a făcut o tentativă de consultare a cetățenilor prin sondaje de opinie, în final toate acestea au fost lăsate de-o parte.  Discuția despre schimbare a devenit în multe cazuri nimic mai mult decât o ocazie pentru promovarea unor apropiați sub pretextul noutății. Dar nu este suficient să ai oameni noi într-un sistem defect pentru ca să produci reformă. Asta-i mimare a reformei, nu produce reformă ci duce direct la discreditarea ideii.

Politica și societatea, două lumi diferite

Roxana Covrig, redactor DCNews: Cum vă explicați această dificultate a partidelor politice de a răspunde la nevoia de reformă a vieții politice?

Vlad Nistor, deputat PNL: Între partidele politice și societate s-a instalat o distanță pe care politicienii nici măcar nu o percep în toate aspectele sale. Eu nu am petrecut mult timp în politică așa că pot să văd acest lucru. Este ca și cum ar fi două lumi diferite, care vorbesc două limbi diferite și așa mai departe. Aici este marea problemă. Politicienii, partidele politice care ar trebui să vină cu proiecte pentru societate sunt în cea mai mare parte incapabile să recepționeze problemele și cererile societății. Mai ales la PNL văd efectul devastator al acestei situații. La alegerile locale partidul a fost șocat și destabilizat de eșecul grav din București, iar rezolvarea a fost pur și simplu negarea realității. Toți liderii influenți, care în urmă cu un an veniseră în organizația bucureșteană și păreau hotărâți să candideze aici au fugit peste vară cât au putut de departe. Unii candidează în diaspora, alții și-au găsit adăpost pe listele unor organizații de la granițele țării, oriunde numai să nu se confrunte cu electoratul din București. Au ales această soluție pentru a-și proteja propriile mandate în parlament în locul unui efort de reconectare cu electoratul și de recâștigare a încrederii. După doi ani în care ar fi trebuit să lucreze pentru restructurarea partidului după unificare am ajuns în situația în care constatăm că nu știm nici cine suntem și nici cine sunt cetățenii pe care vrem să-i reprezentăm. Pur și simplu pentru că decidenții din partid nu știu cum să facă reforma, care ar trebui să fie conținutul reformei, nu știu cu cine să vorbească, pe cine să asculte și atunci abandonează. Cum vrea să guverneze un partid care abandonează electoratul din capitala țării, vă mărturisesc sincer că eu nu înțeleg. 

Intelectualii, disprețuiți de politicieni. Se debarasează de ei

Roxana Covrig, redactor DCNews: Din câte înțeleg viața unui intelectual în politică nu este ușoară.

Vlad Nistor, deputat PNL: Nici pe departe nu este ușoară. De fapt intelectualii sunt disprețuiți în lumea politicienilor. Uneori sunt folosiți, ca un fel de exponate în vitrină, dar în general partidele preferă să se debaraseze de ei.  De aceea au și rămas foarte puțini în politică. Motivele sunt variate, unele legate de înclinația intelectualilor de a discuta despre tot soiul de lucruri pentru care politicienii nu au mare aptență, cum ar fi principiile și doctrinele, altele pur și simplu țin de ceea ce cred că este un sentiment de inferioritate prost gestionat. Părerea mea este că și moda doctoratelor printre politicieni tot în acest complex de inferioritate își are originea. Oricum, dacă nu poți să faci analize sistematice și vrei să te ascunzi sub așa-zise soluții pragmatice nu prea vrei să ai intelectuali în preajmă.

Roxana Covrig, redactor DCNews: Se potrivește politica din manual cu politica din Parlament?

Vlad Nistor, deputat PNL: Nu aș spune politica din parlament, ci politica din Romania. Toată viața publică românească este atinsă de aceste comportamente despre care vorbim, nu numai parlamentul. Ce-i drept, mă ocup de politică în cursurile mele și în studiile pe care le public, de politica antică, iar aceea nu era chiar ușoară și nici pe departe lipsită de cinism. Dar valoarea ideilor era apreciată. O mare problemă în politica românească este faptul că a fost uitată esența care definește un partid politic. Și cu manual și fără manual un partid politic nu este altceva decat o grupare liber consimțită de cetățeni care înainte de toate au scopuri comune, nu interese personale conjuncturale sau de gașcă. Un partid nu este proprietatea liderilor de moment. Este de așteptat ca un partid să producă proiecte pentru progresul țării, înțeleasă ca stat dar și ca totalitate a cetățenilor. Ori aici partidele din România arată o gravă lipsă de creativitate și calitate intelectuală. Eu mă număr printre cei care nu cred în abandonarea doctrinelor. Dimpotrivă, trebuie să ai o doctrină, pe care să o actualizezi mereu și pe care să îți fundamentezi politicile. Dacă nu, cazi direct în oportunism. Așa am ajuns în situația absurdă în care PSD propune reduceri de taxe, adică o lege în sensul statului minimal, iar PNL se împotrivește când ar trebui, de fapt, să fie el cel care face legi în această direcție. 

Influnța partidelor mici

Roxana Covrig, redactor DCNews: Scena politică este una dinamică. Care credeți că va fi influența partidelor mici în viitorul context politic, după 11 decembrie?

Vlad Nistor, deputat PNL: Ar fi poate mai stabilă o structură a vieții politice bazată pe două partide mari. Cum însă în interiorul lor aceste partide mari nu sunt democratice și tratează în mod intolerant tendințele care nu se aliniază la opțiunea liderilor dintr-un moment sau altul, proiectul bi-partidismului a cam dispărut. Ca urmare, este inevitabil să avem partide politice mici pe scena politică. Din acest motiv suntem în situația în care putem spune că de ele depinde viitorul politic al României cel puțin în viitorul apropiat. Este clar că niciunul dintre cele două partide mari nu poate guverna singur, iar împreună ar fi imprudent să guverneze, cu excepția unei situații de mare criză politică. Așadar vor avea nevoie de partidele mici pentru a obține majorități și stabilitate politică. Întrebarea este dacă această stabilitate va fi reală. Adevărul este că partidele mici vor fi in situația de-a pune condiții peste potentialul lor real, ceea ce va schimba conținutul concret al oricărui proiect guvernamental. Nu este în favoarea calității actului politic, a guvernarii, situația în care acestea ar depinde de prea multe interese, de prea multe viziuni politice etc. Pe de altă parte, este democratic să fie reprezentate în decizie cât mai multe grupuri de cetățeni, cât mai multe opinii, iar partidele mici reușesc din acest punct de vedere să întărească democrația. Ar fi mai bine să avem partide mari cu nuanțe multe, dar până când nu se va produce o reformă reală a marilor partide  vom continua să avem numeroase partide mici.

Situație îngrijorătoarea în context internațional

Roxana Covrig, redactor DCNews: Care este importanta alegerilor parlamentare din decembrie în contextul internațional și regional în care este România?

Vlad Nistor, deputat PNL: Mă tem că unii dintre decidenți aflați în fruntea unor partide politice importante nu înțeleg pe deplin nici complexitatea situației internaționale în acest moment, nici importanța rolului pe care îl are de jucat parlamentul. Sigur că, din fericire, politica externă este atributul mai multor actori în sistemul nostru constituțional. Președintele Iohannis duce pe acest teren o politică foarte coerentă, dar are nevoie și de sprijinul altor instituții. Este o circumstanță îngrijorătoare cea în care o realitate internațională potențial delicată ne prinde într-un moment în care nu putem spune că avem la nivelul partidelor politice lideri de anvergură. Dimpotrivă, după estimările mele principalele partide cu șanse de-a intra în parlament au lideri lipsiți de experiență internațională, neinteresați de politica externă. Pot să vă spun că am avut ocazia să văd niște indicații oferite comunicatorilor de partid pe teme de politică externă și se vede acolo o lipsă serioasă de substanță și mai ales de interes pentru subiect. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News