Vladimir Drăghia, scrisoare pentru fiica sa: O să lipsesc o perioadă de pe aici

"O să lipsesc o perioadă de pe aici.

Până mă-ntorc, vă las scrisoarea asta pe care i-am scris-o Zorei, pe când era în burta mamei sale.

Dragă Zora,

Scrisoarea asta este scrisă când încă nu ești nascută, dar totuși exiști. Știu, sună ciudat.
Și mai ciudat este că e posibil și adevărat. 

Și ce moment mai bun pentru a scrie un manual de utilizare a vieții,
dacă nu acum, la 31 de ani ai mei, în toamna tinereții?

Încă dibuiesc prin primele capitole ale propriei vieți, dar știu suficient cât să-mi dau seama că de aici înainte voi ști, probabil, din ce în ce mai puțin, așa că voi încerca să trag acum poveți.

Am citit undeva că începem să murim când ni se nasc copiii.
Din punct de vedere al sacrificiului, așa cred ca este. Altfel ar fi împotriva firii.

Probabil că ăla este momentul în care renunți să traiesti pentru tine,
dar acum câteva zile am avut un moment de luciditate. (momentele astea sunt din ce în ce mai puține)

Mi-am dat seama că tu... tot eu ești.
Când ni se nasc copiii, de fapt, nu începem sa murim. Când ni se nasc copiii, ni se dă o șansă la nemurire.
Mă urmărești?

Copiii sunt viața noastră de apoi.
Așa cum exiști tu fără încă să te fi născut. Cum traiești acum prin noi.

Genetic, conștient, spiritual,
eu și mama ta vom trăi, la propriu, prin tine și după ce nu vom mai fi.
Cel putim conceptual.

Așadar, câteva sfaturi de la tatăl tău, proaspăt nemuritor, pentru tine, suma strămoșilor lui din viitor.

Aleargă!

Fugi spre, nu de.

Dacă trebuie să fugi de, fugi de suspine! Strănută, strâmbă-te, scoate limba, râgâie, dacă trebuie, dar nu suspina.
Suspinul e boala inimilor constipate, Zora! 

Fugi de oamenii răi și proști.
Vezi că-s mulți și greu de evitat,
dar te-nvăț eu să-i recunosți.
Sunt murdari la gură de rahat.

Dansează! Chiar dacă ne moștenești pe noi doi. Două picioare stângi ale mamei tale, cu două picioare stângi ale mele, dau fetița cu șase picioare stângi dansatoare!

Închide-ți ochii, deschide-ți sufletul, ascultă-ți muzica.
Lasă-i pe ceilalți, dacă aleg să nu danseze, să caște gura.
Dacă o au curată (vezi două rânduri mai sus) te vor aprecia.

Iubește.
Lasă-te iubită.

Permite-ți să greșești, râzi de tine. Te va ajuta să-ți dezvolți un atribut cheie al personalității - autoironia.

Râzi! Iar când vei râde, îți doresc să râzi fără să-ți poți ascunde vreun dinte.
Să râzi și cu măselele de minte!

Iar când vei plânge, să nu-ți fie rușine, Zora, că plânsul nu doar vindecă, ci și înnobilează. Plânsul e strigătul de luptă al unui suflet puternic.

Bucură-te de tot ce ai.
Chiar și de cele șase picioare stângi! Învață să te bucuri să dai.

E normal să-ți fie frică. Fie-ți frică! Cum altfel vei putea avea curaj?

Important este să ai curajul să-ți petreci viața fără să-ți fie frică de lumină.

Șocâțico, să n-adormi noaptea-n suflet cu vreo vină.", a scris pe Facebook Vladimir Drăghia.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News