Vladimir Putin: Cum a ajuns un agent KGB din Leningrad să fie "Țarul de la Kremlin"

Crescând în umbra asediului nazist al Leningradului

Vladimir Vladimirovici Putin s-a născut la 7 octombrie 1952 în orașul sovietic Leningrad.

A avut doi frați care au murit înainte de nașterea sa - fratele său Viktor și-a pierdut viața în timp ce forțele naziste asediau Leningradul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Mai târziu în viață, Putin a povestit că bunicul său Spiridon Putin a lucrat ca bucătar pentru liderii sovietici Vladimir Lenin și Iosif Stalin.

Putin a crescut în Leningrad (actualul Sankt Petersburg), unde s-a antrenat în arte marțiale și a studiat dreptul la universitate.

Munca în KGB: furtul secretelor NATO în Germania de Est

După ce a absolvit Universitatea de Stat din Leningrad în 1975, s-a alăturat imediat serviciului de informații sovietic - mai bine cunoscut sub numele de KGB.

"Am fost condus de motive înalte. Am crezut că voi putea să-mi folosesc abilitățile în cel mai bun mod pentru societate", a declarat acesta în 2000, potrivit Washington Post.

În 1985 a fost detașat la Dresda, unde a căutat est-germani care aveau motive plauzibile pentru a călători în străinătate și apoi i-a recrutat pentru a ajuta la spionarea Occidentului.

Potrivit unor rapoarte neconfirmate, Putin ar fi lucrat în Noua Zeelandă în anii 1980.

În perioada în care a lucrat în KGB, a lucrat ca ofițer de caz și a ajuns la gradul de locotenent-colonel.

Putin a fost rechemat la Leningrad în 1990 ca parte a "rezervei active" a KGB, în condițiile în care URSS era pe punctul de a se prăbuși.

Șeful FSB, favoritul lui Elțîn și lupta împotriva terorismului cecen

A devenit consilier al unuia dintre foștii săi profesori de drept, Anatoli Sobchak, care în cele din urmă a devenit președinte al consiliului municipal din Leningrad și, mai târziu, primul primar ales în mod democratic al orașului.

Putin a devenit cunoscut pe scară largă drept "reparatorul lui Sobchak", iar zvonurile se învârt în jurul unora dintre activitățile sale din această perioadă la Sankt Petersburg.

În 1996 s-a mutat la Moscova și a început să lucreze la Kremlin, unde a fost numit în cele din urmă șef al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB) - succesorul KGB-ului - în 1998.

Abia un an mai târziu, a fost numit unul dintre primii viceprim-miniștri ai Rusiei și apoi prim-ministru interimar de către președintele Boris Elțîn.

La sfârșitul anilor '90 societatea rusă era foarte speriată de antentatele teroriste ale cecenilor și islamiștilor din Daghestan.

Teama a fost amplificată de evenimentele de la Moscova și Volgodonsk unde în mai multe blocuri și centre comerciale au fost ucise peste 360 de persoane. 

Putin, atunci prim-ministru, a promis că va fi o mână de fier împotriva atacurilor cecene. Astfel, acesta a venit la putere pe un fond al fricii. 

Discursul său a câștigat încrederea multor ruși, iar când președintele Elțîn a demisionat, a fost numit președinte interimar și apoi ales oficial președinte în martie 2000.

Dezastrul submarinului Kursk

La doar câteva luni de la preluarea mandatului, președintele Putin a fost criticat pentru modul în care a gestionat dezastrul submarinului Kursk.

Submarinul cu propulsie nucleară Kursk s-a scufundat la 12 august 2000, într-o catastrofă care a provocat moartea tuturor celor 118 membri ai echipajului și a stârnit un scandal internațional.

Inițial, Putin a ales să continue o vacanță la Soci și a lăsat să treacă câteva zile înainte de a accepta ajutorul internațional.

Până când scafandrii britanici și norvegieni au deschis în cele din urmă o trapă de la bordul submarinului, trecuseră șapte zile și nimeni nu mai era în viață.

Criza ostaticilor de la teatrul din Moscova

La 23 octombrie 2002, 40 de militanți ceceni conduși de Movsar Barayev au luat 912 ostatici la Teatrul Dubrovka din Moscova.

Trei zile mai târziu, forțele speciale au fost trimise să rezolve situația după ce un gaz necunoscut a fost pompat în sală și toți militanții au fost uciși, împreună cu 130 de ostatici, inclusiv străini.

Atacul l-a determinat pe Vladimir Putin să ia măsuri dure împotriva separatiștilor ceceni și să promită că va fi o mână de fier împotriva acestora. El însuși a venit la putere pe acest val al temerilor față de atacurile teroriste cecene. 

Uciderea jurnalistei Anna Politkovskaia

La 7 octombrie 2006 - ziua de naștere a președintelui Putin - jurnalista Anna Politkovskaia a fost împușcată în holul blocului în care locuia.

Înainte de a muri, ea a dezvăluit corupția din cadrul armatei ruse și comportamentul acesteia în Cecenia.

Uciderea ei a dus la afirmații potrivit cărora președintele Putin nu a făcut suficient pentru a proteja mass-media.

Acesta a descris crima ca fiind "abominabilă prin cruzimea ei" și a comentat că moartea ei a cauzat mai multe probleme pentru Kremlin decât munca ei.

Moartea lui Alexander Litvinenko

În noiembrie 2006, un fost agent KGB care a lucrat pentru MI6 după ce a fugit în Marea Britanie s-a îmbolnăvit. Acesta a avut probleme de sănătate după ce s-a întâlnit cu doi foști agenți KGB la un hotel din Londra.

Alexander Litvinenko, cetățean britanic, a fost un critic vocal al președintelui Putin.

El a avut o moarte agonizantă după ce a fost otrăvit cu ceai cu poloniu 210, un izotop radioactiv rar și foarte puternic.

De pe patul de moarte, el l-a acuzat pe președintele Putin că a ordonat uciderea sa, dar Kremlinul a negat întotdeauna orice rol.

Schimbul cu Dmitri Medvedev

În 2008, când cel de-al doilea mandat de premier se apropia de sfârșit, președintele Putin s-a confruntat cu problema constituției ruse care interzicea exercitarea a trei mandate consecutive.

În schimb, prim-vicepremierul Dmitri Medvedev a fost ales președinte și l-a numit imediat pe Putin în funcția de prim-ministru, ceea ce a dus la presupunerea că puterea nu a ajuns cu adevărat la altcineva.

În 2011, când Putin a încercat din nou să fie reales în funcția de președinte, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva presupusei fraude electorale.

În martie 2012, acesta a fost reales președinte cu 63,6% din voturi, în cadrul unor alegeri marcate de acuzații de fraudă.

Anexarea Crimeei

În februarie 2014, o serie de baze militare din Crimeea, inclusiv cartierul general al Marinei ucrainene din portul Sevastopol de la Marea Neagră, au fost capturate de forțele pro-ruse.

Președintele Putin a semnat apoi un tratat de anexare a peninsulei la Rusia, în urma unui referendum criticat ca fiind ilegal de către Ucraina și condamnat la nivel internațional.

Scene similare au avut loc și în alte zone din estul Ucrainei, unde forțele pro-ruse au preluat controlul în așa-numitele Republici Populare Donețk și Luhansk, pe fondul începerii războiului ruso-ucrainean.

Invazia la scară largă a Ucrainei - și un război prelungit

În februarie 2022, după săptămâni de consolidare a forțelor rusești de-a lungul granițelor Ucrainei, președintele Putin a dat ordinul de a-și invada vecinul în ceea ce a numit o "operațiune militară specială".

Speranțele unui război rapid de trei zile și a căderii Kievului au fost repede spulberate, deoarece rezistența Ucrainei.

Războiul se prelungește de peste doi ani, fără să se întrevadă un final, în ciuda numărului mare de victime.

La alegerile din martie 2024, președintele Putin a câștigat un nou mandat de șase ani fără o contestație serioasă.

Politicianului anti-război cu cel mai înalt profil din interiorul Rusiei, Boris Nadejdin, i s-a interzis să candideze la alegeri, conform Sky News.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News