EXCLUSIV  Voiculescu, marele blat. Cine îl sprijină din umbră

Pentru puștii recenți, care descoperă în fiecare zi o revoluție devastatoare, cum este apa caldă din baie și gaura din covrig,  ministrul Vlad V. Voiculescu pare a fi un adevărat titan, mai Titan decât parcul dintre Bd. Liviu Rebreanu, str. Lunca Bradului și intrarea Odobești.

De ce îi face presa statuie? E campanie, ordin, habarnamneală? Treaba lor. De ce îi fac jocul ipoteticii săi ”dujmani”, rectorii din Sănătate, baronii, oamenii sistemului, asta ar fi interesant de aflat.

Iată cum devine cazul:

Vlad V. Voiculescu a demonstrat că stăpânește bine tehnicile de PR. Când nu poți rezolva o sarcină simplă, când nu poți face ceva concret, îți identifici un inamic, de regulă unul aparținând unei minorități, inventezi pericole ascunse, la nivel macro, gigantice, și te bați cu ele, demonizând ”străinul”, ”trădătorul”, pentru a atrage masele de partea ta.

Concret: proiectele pentru spitale regionale din bani europeni n-au început. Niciun transplant pulmonar n-a fost realizat, în mandatul dlui Voiculescu. Situația medicamentelor lipsă n-a fost clarificată. Nu s-a făcut nimic pentru revitalizarea ANM, nici nu a pornit bătălia să aducem în țară Agenția Europeană de profil, evacuată din Londra după Brexit.

”Revoluție în managementul spitalelor”. Chiar așa?

În schimb, a fost rezolvată prin OUG problema conducerii spitalelor și a secțiilor din spitale. La cât se cunoaște în presă din declarațiile oficiale (dezbaterea, la tehnocrați, nu e necesară, ajung like-urile), mi se pare că nu e nimic nou sau revoluționar.

Conducerea spitalelor nu va mai fi încredințată doar universitarilor (ăștia sunt răii, corupții, baronii). Ok, dar încă din 2006 am avut directori de spital tanchiști, siderurgi, economiști ș.a. Pe de altă parte, cu zeci de instituții de control pe cap, cu ANI, cu presă, cu scandaluri, nici nu mi se pare că universitarii se mai bat pentru a conduce spitalele. E mai mult pe dos: după ce ajunge câte unul director sau secretar de stat vrea să intre în ierarhia universitară.

”Excludem politica din sănătate”. Zi să-ți zic!

Excludem politica din spitale prin OUG, se laudă guvernul!  Cum e asta? Inițial s-a spus că nu mai au voie directorii să dețină carnet de partid, ceea ce era neconstituțional. În textul final a ajuns că nu mai au voie să dețină funcții de conducere în partide. Nu e rău, dar nici nu rezolvă nimic: de la Oprescu încoace nu-mi aduc aminte un șef de partid-director de spital. Așa zisa măsură reformistă dă bine pe Facebook, dar nu are o miză.

”Afinii de gradul patru”. Oi, oi, oi!

Urmează, în ordonanță,  o serie de prevederi prin care se aruncă anatema conflictului de interese asupra directorilor de spitale, peste legislația ANI, până la afinii de gradul patru. Poate o fi legal, avocații și judecătorii știu mai bine, poate necesar, dar moral cum stăm cu conflictul până la afinii de gradul patru în cazul ministrului? Eu personal cunosc, din două surse, că nu este în relații bune cu vărul său, fost șef în industria de medicamente. Dar OUG pe care tocmai a publicat-o știe asta?

Habar n-ai tu!

Aceeași ordonanță se referă și la șefii de secții. La început, aceștia erau văzuți drept manageri, nu drept medici. Poate așa e în sistemul bancar, dar în spitale ideea este fundamental greșită. Secția de spital prestează activități medicale, deci nu poate fi condusă decât de medici. Altfel, e  ca și cum ai pune un economist să conducă un batalion, în Armată. Cât despre ”deschiderea” pe care o oferă OUG în spitalele universitare, unde orice cadru didactic va putea fi șef de secție...susținerea arată doar că Vlad V Voiculescu nu cunoaște sistemul.

Adică, șeful de lucrări sau asistentul care va conduce secția unui spital universitar învață, la facultate, de la profesor, iar în spital îl conduce pe acesta cu mână de fier? Da, așa credeam și eu! Pe de altă parte, profesorii, mult prea ocupați, inclusiv cu activități didactice care cad sub incidența legislației ANI, nu se mai bat să conducă secțiile, ca pe vremuri. Dimpotrivă, s-a ajuns la unele spitale să nu existe candidați pentru șefia de secție. Reglementarea este, deci, prea puțin utilă și mult prea tardivă.

Mihaela Rădulescu, nursa din juriu

Cât privește susținerea concursului de management în fața publicului, aceasta este doar o manevră de PR: PR-ul ministrului, dar și al viitorilor candidați. Dacă tot e spectacol, să facem Românii au talent pentru spitale, cu vot prin sms și Mihaela Rădulescu, îmbrăcată în nursă, la pupitru.

Orodnanța  servită pe post de reformă sanitară nu rezolvă însă două probleme fundamentale privind directorii de spitale: competența și motivarea. De exemplu, în cazul în care concurentul care se clasează pe primul loc nu se mai prezintă, automat devine manager cel clasat pe locul doi, dacă a luat notă de trecere. Deci, poți ajunge director cu nota cinci, dacă ai cheița de la spatele iepurașului care a concurat de fațadă.

În concluzie, nu pot să văd gestul unor rectori/directori de a polemiza cu ministrul pe tema acestei OUG decât ca parte dintr-o conspirație pentru promovarea lui Vlad Voiculescu. Uitați cum luptă baronii cu reforma! Mai contează că aceasta n-a avut încă loc?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News