EXCLUSIV  Vrem o țară ca afară, dar NU ca Rusia!

Dincolo de asta, incontestabil Rusia este una din puterile lumii, una din țările care într-adevăr are forța de a schimba lumea cu totul, în bine sau în rău, în funcție de conștiința liderilor ei. O țară atât de importantă încât nu poate fi ignorată la nivel internațional din niciun punct de vedere, alte mari puteri ale lumii având relații economice intens întreținute, în ciuda relațiilor diplomatice mai încordate.

Cineva spunea că lumea s-a împărțit în două, și are doar doi lideri semnificativi : SUA  (care conduce Americile, Europa, Africa, Australia) și Rusia (care conduce Asia toată și lumea arabă). La granița geografică a acestei diviziuni ne aflăm noi, care încă ne așteptăm tezaurul înapoi de la ruși (ce a mai rămas nerestituit, adică banii și aurul) și unirea cu Basarabia, pe de o parte, și ajutorul mult-promis și mult-așteptat al americanilor, care nici viza nu ne-au ridicat-o încă, pe de altă parte.

Cu tezaurul ne-am cam lămurit, sau cel puțin asta a vrut să facă ambasadorul Rusiei în ultima sa declarație pe această temă când a spus că problema tezaurului este ceva ce trebuie dezbătut de istorici, deci ceva de domeniul trecului. Și cu Basarabia suntem lămuriți, pentru că Republica Moldova este stat independent și suveran și nu se află cu nimic sub controlul Rusiei, nu-i așa, deci nu avem de ce să mai acuzăm Rusia. Doar nu am putea suspecta că deciziile politice de la Chișinău au vreodată de-a face cu deciziile de la Moscova, de exemplu...

Cum, însă, suntem actualmente într-un trend anti-Rusia, trend pe care majoritatea oamenilor politici sau fost-politici se înghesuie să-l evoce ca pe-o mare realizare, se impune o analiză sumară a ceea ce NU VREM SĂ FIM.

1.     Câteva lucruri despre organizarea Federației Ruse

Rusia este republică semi-prezidențială, în care președintele este șeful statului iar premierul este șeful guvernului.

Președintele este ales pentru un mandat de 6 ani, putând fi reales o singură dată.

Parlamentul este bicameral, fiind compus din Duma de Stat (din care fac parte 450 deputați) și Consiliul Federației Ruse (din care fac parte 170 de senatori). Mandatul parlamentarilor este de 5 ani.

Deputații și senatorii se bucură de imunitate când vine vorba de arestare preventivă, cu excepția infracțiunilor săvârșite în flagrant, și de percheziții. Imunitatea poate fi ridicată de Camera competentă a Parlamentului, la propunerea Procurorului General.

Calitatea de parlamentar se poate pierde dacă persoana deține conturi bancare sau alte valori în afara Federației Ruse, dacă în campanie sau după primește bani sau sprijin financiar de la entități din afara Federației Ruse, precum și dacă nu depune deloc sau la timp declarațiile de avere și de interes. De asemenea, se pierde și prin atingerea unui număr cumulat de 30 de zile sau mai multe de absență de la ședințele Camerei și îndatoririle corespunzătoare funcției.

Cu privire la obligativitatea depunerii anuale a declarațiilor de avere și de interese, lucrurile sunt foarte similare cu situația din România, declarațiile vizând atât bunurile și veniturile proprii, cât și ale soțului și ale copiilor minori. Conform unui decret din 2012, toate propunerile legislative înainte de a ajunge la Duma de Stat (cu cel puțin 15 zile!) se publică pe internet pentru consultare publică.

În ceea ce privește veniturile, dacă salariul mediu pe economie la nivelul lui 2015 era de cca 442 euro (cu un salariu anual mediu de 5420 euro), indemnizația parlamentarilor era de aprox. 5346 euro/lună (conform GRECO). Deci un parlamentar în Rusia câștigă pe lună aproximativ când câștigă un cetățean cu salariu mediu într-un an întreg. Cam la fel ca la noi, grosso modo, nu-i așa? Dreptul la vot aparține cetățenilor care au împlinit vârsta de 21 de ani.

În ceea ce privește organizarea puterii judecătorești, se remarcă faptul că procurorii reprezintă un corp distinct de judecători, au parte de reguli și ierarhie aproape militare, și de o educație separată de cea a judecătorilor. Este interzis procurorilor să primească daruri mai mari de echivalentul a 50 euro, orice depășește această sumă trebuind declarat și devenind proprietatea statului. Cât privește obligativitatea depunerii anuale a declarațiilor de avere și de interese, lucrurile sunt foarte similare cu situația din România, declarațiile vizând atât bunurile și veniturile proprii, cât și ale soțului și ale copiilor minori.

 2.     Corupția în Rusia

Bazele luptei anticorupție în Rusia modernă au fost puse de președintele Boris Yeltin, în 1992, care a emis un decret intitulat Lupta împotriva corupției în sectorul public. În 2008 s-a dat primul pachet de legi anticorupție ca urmare a ratificării de către Rusia a convenției ONU împotriva corupției. În 2009 președintele Medvedev a lansat Planul Național Anticorupție, iar în 2010 Strategia Națională Anticorupție. Începând cu 2008 s-a creat și Consiliul Anticorupție, care este organul principal care are atribuții în acest domeniu.

În 2014, șeful acestui comitet a declarat public că cca o treime din funcționarii publici sunt corupți. Începând cu 2015, în mod constant funcționari publici sunt acuzați de corupție și spălare de bani, deținând averi mult mai mari decât pot justifica din salarii. Doar în 2017, mai bine de 2200 de persoane cu funcții înalte au fost condamnate pentru corupție.

Conform Transparency Internation, Federația Rusă ocupă locul 135/180, fiind considerată un stat care întâmpină grave probleme de corupție (reamintim că România ocupă locul 59 în acest top, și este considerată o țară cu probleme de corupție). Infracțiunea de luare de mită se pedepsește conform Codului penal al Federației Ruse cu închisoare de la 5 la 10 ani sau cu amendă de la 1 până la 3 milioane de ruble, precum și interdicția de a mai ocupa funcții publice timp de 7 ani.

Darea de mită unui funcționar public străin sau reprezentantului unei organizații străine se pedepsește cu amendă de 500.000 ruble sau cu amendă egală cu valoarea veniturilor condamnatului pentru un an sau doi, sau cu amendă egală cu valoarea mitei multiplicată de 5-10 ori, cu interzicerea ocupării unei funcții publice timp de 3 ani, sau cu pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani și amendă egală cu valoarea mitei multiplicată de 5 -15 ori. Dacă fapta are consecințe grave (mita este mare), pedeapsa crește la amendă de până la 1.000.000 ruble, sau amendă de 10-40 ori valoarea mitei, sau închisoare de până la 5 ani  și amendă de 5-15 ori valoarea mitei.

Intermedierea de mită (traficul de influență) se pedepsește cu amendă de până la 70.000 ruble și interzicerea ocupării unei funcții publice până la 3 ani, sau cu închisoarea de până la 4 ani, sau amendă de 20 de ori mai mare ca mita.

Intermedierea mitei de către o persoană care se folosește de poziția sa oficială se pedepsește cu amenda de până la 1 milion ruble, sau cu amendă de 20-50 ori valoarea mitei, sau cu închisoare între 3 și 7 ani.

Analizând infracțiunile de corupție prevăzute de Codul Penal FR, desprindem două concluzii:

-        sunt mult mai multe infracțiuni prevăzute decât de codul penal român, sau în general de legislația europeană

-        politica pedepselor este orientată spre recuperarea de bani de către stat, prin aplicarea unor amenzi exemplare inculpaților, egale în cuantum cu multiplu al mitei. Totodată, pedepsele sunt foarte variate și prevăzute în mod alternativ, pentru ca judecătorul să poată individualiza mai bine soluția raportată la persoana fiecărui inculpat.

Conform ultimului raport GRECO, în 2016 12 senatori au fost puși sub acuzare pentru corupție, în 2015 șase, în 2014 șapte și în 2013 opt persoane). În 2014 a existat și o condamnare definitivă pentru corupție a unui senator.

În ciuda legislației anticorupție bine închegată, Federația Rusă ocupă un loc atât de rușinos în topul țărilor cu nivel ridicat al corupției din cauza deficiențelor în implementarea legilor existente. Nu de puține ori la nivel internațional s-a susținut că în Rusia legea se aplică în mod discreționar (fiind controlată de factorul politic) și că tocmai în mediul juridic corupția este deosebit de pronunțată.

Spre exemplu, doar în anul 2015 cca 18 procurori (și personal al parchetelor) au fost acuzați de fapte de corupție. Conform legii, procurorii pot închide urmărirea penală dacă constată că s-a recuperat integral prejudiciul din dosarul respectiv.

În 2017 au izbucnit și niste proteste puternice în Rusia tocmai legate de corupție, oamenii cerând luarea de măsuri urgente pentru oprirea corupției din toate domeniile.

Dintre persoanele publice condamnate sau cercetate pentru corupție amintim:

-        Valentin Kovalyov, fost ministru al Justiției, condamnat la 9 ani închisoare:

-        Vladimir Ganayev, fost General-Locotenent al Ministrului de Situații de Urgență, condamnat la 20 de ani închisoare;

-        Nikolai Utkin, fost primar al Tolyatti, condamnat la 7 ani închisoare

-        Eduard Katchanovsky, fost primar în Smolensk, condamnat la 4 ani închisoare și amendă

-         Natalya Klimova, fost director adjunct la Fondul Federal de Asigurari Medicale, condamnată la 9 ani închisoare în colonie penală

-        Yuri Sleptosov, fost primar al Voskresensk, condamnat la o amendă penală de 18 milioane de ruble

-        Alexei Ulyukaev, fost ministru al Economiei si Dezvoltarii, cercetat pentru primirea unei mite de 2.000.000 USD și condamnat la 8 ani închisoare într-o colonie penală

3.     Economia Rusiei lui Putin

Știm despre Federația Rusă că este o țară cu resurse multe, proporționale cu dimensiunea sa gigantică. Ocupă locul 1 în lume la gaze naturale, locul 8 la petrol (fiind locul 1 la export de petrol), locul 2 la cărbune, locul 3 la producție energetică și locul 5 la energie regenerabilă (în special obținută din hidrocentrale).

Totuși, în ciuda acestor lucruri, începând cu 2008 economia Rusiei este considerată a fi în declin, iar populația este afectată din ce în ce mai mult de sărăcie. Dincolo de fluctuația prețului la petrol, una din cauze este aceea că mai bine de 2/3 din bogăția țării este deținută de un procent infim al populației (sub 10%). Conform unui studiu mai vechi al Centrului de Analize Strategice „Rosgosstrah”, 160 mii de persoane au un venit anual de peste un milion de dolari, iar 440 mii au un venit anual de peste 100 mii de dolari. În FR locuiesc cca 100 de miliardari care dețin peste 430 miliarde USD, în timp ce salariul minim pe economie este de cca 163 euro (1163 ruble), mai mic decât în România!

Aproape 21% din populația țării trăiește sub limita pragului de sărăcie cu acest venit minim, iar încă 35% în zona de risc. Practic, jumătate din populația Rusiei este afectată de sărăcie.

4.     Relațiile diplomatice ale Rusiei

Încă din 1994 Rusia este stat partener NATO și a semnat și un acord de parteneriat cu UE. Membră GRECO, BERD, Banca Mondială, FMI, G8, Consiliul Statelor Mării Baltice, Interpol, ONU, UNESCO, Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice, Organizația Statelor Americane (cu statut de observator), Comisia Internațională pentru Energie Atomică și multe alte organizații internaționale.

Relația cu UE  poate fi definită în ultimii ani ca o luptă aparentă a embargourilor. UE nu vrea nimic de la Rusia din industria de apărare și energetică, iar Rusia nu vrea nimic de la UE din industria alimentară. Între timp, fotografiile apărute în spațiul public de la întâlnirile dintre Putin și Merkel sau Macron sugerează o altă realitate istorică.

În oglindă, relațiile SUA cu Rusia s-au tensionat după luările de poziție ale Rusiei în raport cu Ucraina (nu mai pomenim de conflictele din Siria).  Sau cel puțin așa declară unii și alții. Asta dacă facem abstracție de acuzațiile legate de implicarea rușilor în câștigarea campaniei de către președintele Trump.

Relația cu Turcia, care în ultima vreme s-a tensionat (situația Siriei), are în spate ani mulți de colaborare economică. Evitarea embargoului s-a făcut prin importuri masive de alimente din Turcia, deci comerțul a funcționat de minune între Turcia și Rusia.

Conform unei declarații mai vechi a lui Viaceslav Ovcinikov, consilier al președintelui și directorului general al agenției ruse de export de armament, Federația Rusă ar exporta armament special și unor state membre NATO, obiectivele instituției fiind ca FR să devină în curând primul exportator de armament la nivel mondial. Locul 1 mondial este ocupat momentan de SUA. În 2017 Rusia a exportat armament în valoare de 15 miliarde USD către 53 de țări, similar cu 2016.

De reținut declarația lui Vladimir Putin de la exercițiul militar de la Vostok din 2018, când, în mijlocul miilor de tancuri ale armatei ruse, a declarat: „Datoria noastră este să fim pregătiţi să ne apărăm suveranitatea, securitatea şi interesele naţionale, iar dacă este necesar să ne sprijinim aliaţii. Deci, vom continua să consolidăm forţele armate, să le echipăm cu ultimele generaţii de arme şi tehnologie, să dezvoltăm cooperarea militară pe plan internaţional.

 5.     Concluzii

A te declara pro-Rusia sau anti-Rusia nu este o realizare în sine, cum nici a te declara pro-SUA sau anti-SUA nu este. A trata un astfel de stat cu atâta ușurință și a vedea lucrurile doar în alb sau negru reflectă o superficialitate diplomatică și geo-politică.

Situația la nivel global nu este bună sau rea, albă sau neagră, de pace sau de război. Tensiuni există pretutindeni, externe sau interne, între organizații internaționale sau chiar în interiorul lor, între state sau în interiorul aceluiași stat. Economiile merg bine pe anumite segmente și prost pe altele, bursa crește sau cade periodic. Relațiile între state sunt uneori bune din punct de vedere economic și proaste din punct de vedere religios, sau bune din punct de vedere militar și proaste din punct de vedere ideologic, și tot așa. Nicio țară nu e perfectă, niciuna nu e Raiul pe pământ, după cum niciuna nu e răul absolut.

Poziția României, aflată la graniță cu state controversate, nu ne permite luxul de a fi superficiali în analize. Avem Ungaria lui Orban, puternică și tot mai extremistă (de care ne leagă frica istorică a pierderii Ardealului), Bulgaria lui Merkel, depășindu-ne în maratonul economic (de care ne leagă pierderea unor teritorii, de asemenea) și Rusia lui Putin, în timp ce ne aflăm de fapt în balonul UE (care mai mult ne critică decât ne ajută în ultima vreme), inclus la rândul lui în și mai marele balon NATO (și SUA). E greu de spus de la care din aceste relații am avut mai mult de pierdut sau mai multe de câștigat, dar cu certitudine e imposibil de spus că de la vreuna din ele am avut doar pierderi.

Rusia lui Putin este astăzi prietena Statelor Unite ale lui Trump, prietena Ungariei a lui Orban, prietena Germaniei a lui Merkel, a Franței a lui Macron, a Turciei a lui Erdogan, a Chinei a lui Xi Jinping și a Siriei a lui Bashar Al-Assad. Totuși, istoria ne trage de mânecă și glasul sângelui nu a amuțit. Ultima controversă generată de o poziție a Ambasadei Rusiei are legătură cu așa-zisa ”eliberare” a României de fascism de către Armata Roșie. Nu, Armata Rosie nu a eliberat România de fascism, după cum nici nu a ”salvat din calea războiului” cei 1.5 milioane de oameni deportați în Siberia. Ah da, iar cei 20.000 de români omorâți din ordinul lui Stalin în lagărul de la Bălți nu au fost nici ei, prin împușcare, ”eliberați”.

Cât despre restul de tezaur, domnule Putin, fiți amabil, dacă tot sunteți dumneavoastră așa puternic și conduceți o țară așa bogată cum spuneți, ce vă împiedică să ne restituiți măruntul nostru tezaur? Zgârcenia sau frica de potențialul nostru?! Țarul Petru cel Mare ar fi platit datoria de mult, ca să arate că Rusia e puternică pe banii ei, nu pe ai altora, și că onoarea nu se cumpără cu aur. Țarul Vladimir ce-o sa facă?

Vezi şi: Salarii mari. Joburile de urmărit

ANAF popriri cont. Teodorovici: Lucrurile se vor schimba

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News