EXCLUSIV  #vremoțarăkafară. Israelul, între condamnările pentru corupție și exemplele de succes mondial

Pe vremea când comunitățile lor erau mari în România (la 1930 au fost cca 700.000 evrei în România), evreii reprezentau un model pentru noi. Un model de istețime și hărnicie, un model de tenacitate și nu în ultimul rând un model de unitate. În "târgul" copilăriei mele, evreii aveau cele mai frumoase magazine, cea mai bună mâncare, cele mai frumoase stofe, iar chirurgul șef de la spital era evreu. Toți îl iubeau și în respectau, mai mult decât pe orice alt reprezentant al statului sau partidului.

Pentru cei ce nu aveți astfel de amintiri, aveți cel puțin o părere preconcepută legată de evrei, și anume că sunt cei mai bogați oameni ai lumii, că ei controlează sistemul bancar mondial și în general resursele globului. În fond, cine nu a auzit de Rothschild sau Bloomberg sau Goldman-Sachs?

La nivel mondial, din totalul de cca 20,5 milioane de evrei, aproape 9 trăiesc în Israel, cca 10 milioane în SUA, iar restul în țări precum Franța, Canada, Marea Britanie, Rusia, Argentina, Germania etc.

Israelul a plătit pentru cetățenii din România, ”lucru pe care noi nu-l facem nici gratis pentru cei de peste Prut”

În România mai trăiesc actualmente cca 17.000 evrei. 300.000 au fost victime ale Holocaustului iar aproximativ 200.000 au fost vânduți de regimul comunist statului Israel care i-a cumpărat în valută. Mulți din cei cumpărați erau născuți și crescuți în România, vorbeau doar limba română și nu vizitaseră niciodată Israelul. Totuși, țara i-a vrut și a plătit pentru ei, recunoscându-i ca fiind cetățeni israelieni, lucru pe care noi nu îl facem nici gratis pentru cetățenii români de peste Prut...

Israelul, unul dintre cele mai dezvoltate state agrare

Israelul de astăzi e triumfal. Pământul făgăduinței este arid și are o climă uscată, deșertică sau semi-deșertică, cu ploi rare. Totuși, reprezintă unul din cele mai dezvoltate state agrare din lume. 95% din consumul Israelului provine din agricultura proprie, exporturile fiind de asemenea la loc de cinste. Din punct de vedere zootehnic, țara este în topul producătorilor de lapte la nivel mondial, iar din punctul de vedere al împăduririlor, țara ocupă un record mondial, având plantați peste 240 de milioane de copaci (cca 900 de kilometri pătrați). În ceea ce privește tehnologia, după Silicon Valley din America, Israelul este pe locul 2 în lume. Iar despre turism, ce ar mai fi de spus?! Poate doar să invităm cititorii care au vizitat Locurile Sfinte să ne povestească experiența lor...

Cât despre apartenența la structuri mondiale, Israelul este membru OCDE, important aliat NATO și a fost membră UNESCO până ce această organizație a recunoscut și susținut statul Palestina (din 2011 după primirea Palestinei în UNESCO nici SUA nici Israel nu și-au mai plătit contribuția, iar anul acesta au renunțat definitiv la statutul de state membre).

Combaterea corupţiei în Israel

Instanțele sunt organizate în judecătorii de pace și judecătorii districtuale, toate în subordinea Curții Supreme de Justiție de la Ierusalim (iată, deci nu de la Tel Aviv!).

Israelul a refuzat să ratifice Statutul de la Roma și să recunoască Curtea Penala Internațională, apreciind că această instanță nu poate fi neutră politic, deci nici hotărârile ei nu pot fi imparțiale.

Recent, Israelul a adoptat o lege care interzice poliției să dea comunicate de presă referitoare la anchete în curs până la finalizarea lor de către Parchete. Măsura a fost considerată ca fiind dată special pentru a-i proteja imaginea lui Netanyahu care este anchetat.

În ceea ce privește infracțiunile de corupție, acestea sunt pedepsite după cum urmează:

- luarea de mită și traficul de influență se pedepsesc cu maxim 10 ani închisoare sau o amendă de până la de 4 ori valoarea mitei luate

- darea de mită se pedepsește cu maxim 7 ani închisoare sau o amendă de până la de 4 ori valoarea mitei date

- traficul de influență pentru a determina câștigarea unor alegeri de cineva se pedepsește cu maxim 3 ani închisoare.

Mita se confiscă iar mituitorul trebuie să dea, în plus, statului contravaloarea beneficiului pe care l-a obținut prin darea de mită. În ceea ce privește condițiile de închisori, acestea sunt considerate printre cele mai rele din țările dezvoltate.

Mari demnitari condamnați în Israel pentru corupție și nu numai

Deși considerat un stat cu un nivel de corupție redus, Israelul a fost prins în numeroase scandaluri de corupție la nivel înalt, având un număr impresionat de demnitari condamnați.

Presedintele

La 30 decembrie 2010, fostul președinte al Israelului, Moshe Katsav, a fost condamnat de două instanțe de la Tel Aviv pentru două cazuri de viol, obstrucție a justiției și alte infracțiuni sexuale. La 22 martie 2011, într-o hotărâre de referință, Katsav a fost condamnat la șapte ani de închisoare

Primul Ministru

Ehud Olmert - prim-ministru din 2006 până în 2009, ministru al cabinetului 1988-1992, 2003-2006, primar al Ierusalimului 1993-2003. Condamnat pentru abuz de încredere în iulie 2012 și de luare de mită în martie 2015. În mai 2015, Olmert a fost condamnat la șase ani de închisoare, însă sentința sa a fost redusă la 18 luni în decembrie 2015.

Ministrii:

1. Aharon Abuhatzira a servit drept ministru al serviciilor religioase, ministru al absorbției imigranților și ministru al serviciilor sociale, condamnat definitiv pentru furt, abuz de încredere și fraudă. A fost condamnat cu suspendare la patru ani și trei luni:
Shlomo Benizri - a fost ministru al Sănătății și al Muncii și al Ministrului Protecției Sociale la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000. În 2008, Benizri a fost condamnat pentru luare de mită, abuz în serviciu, obstrucționarea justiției și conspirație pentru a comite o infracțiuni pentru acceptarea de favoruri militare de la prietenul său, contractorul Moshe Sela, Condamnarea finală a fost pentru 18 luni închisoare.

2. Aryeh Deri - ministru al Afacerilor Interne între 1988 și 1993. Condamnat pentru luare de mită în valoare de 155.000 de dolari în timp ce era ministru de Interne și a fost condamnat definitive la trei ani de închisoare în 2000.

3. Tzachi Hanegbi – Fost ministru al justiției, ministrul securității interne și ministrul de informații și probleme nucleare. La 13 iulie 2010, Hanegbi a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă iar ulterior a fost amendat.

4. Avraham Hirschson - Ministrul finanțelor israeliene în perioada 2006-2007. În 2009, Hirschson a fost condamnat pentru delapidare a aproape 2 milioane de șecheli de la Federația Națională a Muncii, în timp ce el era președinte. Hirschson a fost condamnat la cinci ani și cinci luni de închisoare și o amendă de 450.000 secheli.

5. Yitzhak Mordechai - Ministrul Apărării al Israelului și Ministrul Transporturilor în anii 1990. Mordechai a fost condamnat pentru hărțuirea și asaltarea sexuală a două femei în timpul serviciului militar și în perioadele ulterioare. Drept urmare, Mordechai a primit o sentință cu suspendare de 18 luni. După condamnarea sa, a demisionat din Knesset.

6. Gonen Segev - Ministrul Național al Infrastructurii din Israel între 1995 și 1996. Segev a fost condamnat pentru o tentativă de trafic cu droguri, de falsificare și de fraudă în comerțul electronic, toate comise după cariera sa publică. El a fost condamnat la cinci ani de închisoare.

7. Naomi Blumenthal - membru Knesset în partidul Likud. La 13 februarie 2006, Blumenthal a fost condamnat pentru luare de mită și obstrucție a justiției și a fost condamnat la opt luni de închisoare cu suspendare și o amendă de 75 000 de shekeli.

8. Shmuel Flatto-Sharon - membru Knesset între 1977 și 1981. În 1979, Flatto-Sharon a fost condamnat pentru înșelăciune și a condamnat la trei luni de serviciu în folosul comunității și o sentință suspendată de 15 luni. În 2000, Flatto-Sharon a fost condamnat pentru ca a primit în mod fraudulos o sumă de zece milioane de la o companie franceză. În conformitate cu acordul de pledoarie, Flatto-Sharon a fost condamnat la 11 luni de închisoare, o compensație de 1,2 milioane de dolari pentru compania franceză, precum și o pedeapsă cu suspendare de trei ani.

9. Ofer Hugi - membru Knesset la petrecerea Shas. La 25 decembrie 2006, Hugi a fost condamnat pentru diverse acuzații legate de fals și fraudă. Ca urmare, Hugi a fost condamnat la doi ani de închisoare și a fost obligat să plătească o amendă de 12.000 de secheli.

10. Barul Zvi - Primarul Ramat Gan 1989-2013, condamnat pentru corupție și condamnat la 5,5 ani de închisoare în iunie 2015
Uri Lupolianski - Primarul Ierusalimului 2003-2008, condamnat pentru corupție în martie 2014.

Ultimul scandal mare de corupție în Israel îl vizează chiar pe premierul Benjamin Netanyahu care este suspectat în două dosare penale, din care unul fix pentru primirea de mită.

În ciuda acuzațiilor, premierul nu a demisionat și nici nu a dat de înțeles că urmează să o facă, legea fiind clară în acest sens: prezumția de nevinovăție se aplică până la o hotărâre definitivă de condamnare.

Mai mult, 2019 este an electoral și în Israel, iar Netanyahu, în ciuda acuzațiilor penale, este un lider puternic de partid, poate chiar cel mai puternic la momentul actual.

Problema ambasadei la Ierusalim

Dincolo de aspectul esențial al independenței și suveranității statelor și, deci, a dreptului de a-și alege singure capitala, problema diplomatică a capitalei la Ierusalim nu este una nouă.

Ierusalimul a fost declarat capitală a statului Israel încă de pe vremea când Ierusalimul de Est aparținea Iordaniei, în 1950 (ulterior, Israelul l-a cucerit de la Iordania în 1967). Mai târziu, în 1980, parlamentul a adoptat o lege, cunoscută sub numele de Legea Ierusalimului, prin care acest oraș era proclamat capitala Israelului.

La acel moment comunitatea internațională a refuzat să accepte această modificare, Consiliul de Securitate al ONU dând o rezoluție în 1980, rezoluție față de care SUA s-a abținut de la vot. Conform rezoluției 478, Israelul era condamnat pentru anexarea estului Ierusalimului, acesta fiind motivul pentru care comunitatea internațională s-a opus de fapt mutării capitalei.

Congresul SUA a adoptat ulterior Legea Ambasadei la Ierusalim, prin care SUA afirma ca trebuie mutată capitala și că trebuie recunoscut statutul de capitală pentru Ierusalim. Până în prezent, însă, niciun președinte american nu a făcut demersuri în acest sens, primul președinte care a luat măsuri fiind Donald Trump.

Dincolo de framantările interne, de tensiunile cu lumea arabă și de problema palestiniană, chestiunea în discuție se rezumă la acceptarea de către alte state a unei legi date de Parlamentul Israelian, lege care este în vigoare și își produce efectele. A refuza acceptarea deciziei Israelului echivalează cu un refuz de a accepta legitimitatea Parlamentului și a deciziilor sale, în condițiile în care totuși ONU, UE și alte asemenea organizații nu contestă independența și suveranitatea statului Israel de astăzi.

Poziția României în această chestiune nu ar trebui să fie nici pro-UE (pe principiul că orice zice sau face UE e bun), nici pro-SUA, ci pro-legalitate. Până la urmă, când s-a făcut Mica Unire la noi și Cuza a fost declarat domn în ambele principate române, nu ne-ar fi plăcut (și probabil nici păsat, foarte mult) dacă o țară din lumea a treia s-ar fi opus și ar fi declarat că nu ne respectă decizia. Sau când în vremea războiului capitala s-a mutat, temporar, de la București la Iași.

Despre democrație în Israel

Israelul este o republică parlamentară, deci stat democratic. Totuși, o serie de legi au stârnit multe reacții și acuzații la nivel internațional întrucât au fost considerate anti-democratice. Firește, reacțiile nu au schimbat cu nimic legile deja adoptate.

Recent, în Israel s-a adoptat o lege cu privire la sancționarea părinților care refuză să își vaccineze copiii, și totodată refuzul primirii în instituțiile de învățământ a celor nevaccinați.

În 2018 Parlamentul a votat o lege prin care dreptul de exercitare a autodeterminării aparține doar cetățenilor evrei. Legea a fost contestată și criticată la nivel internațional ca fiind anti-democrată și care încalcă drepturile cetățenilor palestinieni din Israel.

În 2016 Parlamentul a votat noua lege anti-terorism, lege considerată de asemenea a fi anti-democratică. Prin această lege, ministrul apărării primește dreptul de a confisca averile presupușilor teroriști și ale organizațiilor teroriste fără a mai fi nevoie de aprobarea unui judecător și fără a fi nevoie de o condamnare definitivă în acest sens.

În ceea ce privește dreptul de proprietate, legea Israelului interzice vânzarea bunurilor imobile străinilor, precum și închirierea lor pe durate mai mari de 5 ani.

Conform unei alte legi, Nakba, instituțiile publice sunt amendate dacă comemorează evenimentul palestinian numit Nakba (expulzarea palestinienilor ca urmare a creării statului Israel), precum și permite Ministerului Finanțelor să taie fondurile oricărei instituții care permite așa ceva sau pune la îndoială faptul că Israelul ar fi statul democratic al evreilor.

Israelul are cele mai multe companii listate la NASDAQ decât orice altă țară cu companii în SUA, ocupă locul I pe glob la prelucrarea diamantelor, și locuri de top în industriile aeronautică, informatică (fiind supranumit cel de-al doilea Silicon Valley) și electronică. Și nu a avut nicio emoție să părăsească UNESCO, să adopte poziții ferme la nivel internațional, să intre în conflict cu Rusia sau cu lumea arabă atacând Siria, sau pur și simplu să dea diverse legi considerate anti-democrate.

Principiul "mai bine să ceri scuze decât să ceri voie" se aplică altfel într-un stat puternic precum Israelul, care nu cere nici voie și nici scuze pentru ceea ce face.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News