Ziua dezbaterii în America. Cum ar arăta noua ordine mondială, sub mandatul lui Trump

În contextul alegerilor din 2024, liderii europeni și nu numai se confruntă cu o serie de scenarii îngrijorătoare privind direcția în care s-ar putea îndrepta Statele Unite în cazul unui nou mandat al fostului președinte Trump. Un raport publicat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) conturează șase posibile direcții de acțiune pentru o eventuală administrație Trump 2.0, scenarii care variază de la retragerea din NATO până la escaladarea tensiunilor cu China și implicarea limitată în conflictul din Ucraina.

O lume împărțită în tabere

Politica externă americană sub Trump se va desfășura sub influența a trei mari curente de gândire din interiorul Partidului Republican: primaciștii (cei care susțin rolul dominant al SUA pe scena globală), prioritizatorii (cei care văd Asia, în special China, ca fiind prioritatea numărul unu), și restricționiștii (care susțin o retragere semnificativă a implicării SUA în conflictele internaționale). Însă, dincolo de aceste influențe, stilul neconvențional și adesea contradictoriu al lui Trump va modela deciziile-cheie ale administrației.

Una dintre cele mai mari amenințări percepute de liderii europeni este posibilitatea retragerii SUA din NATO sau, cel puțin, diminuarea semnificativă a angajamentului american față de securitatea europeană. În primul său mandat, Trump a pus în mod repetat la îndoială utilitatea Alianței și a criticat în mod dur contribuțiile insuficiente ale membrilor europeni. Într-o Europă vulnerabilă în fața agresiunii rusești și a ascensiunii puterilor iliberale, un NATO slăbit ar putea însemna o reconfigurare geopolitică cu consecințe devastatoare.

Ucraina și „pacea” lui Trump

Un alt scenariu sumbru explorează atitudinea lui Trump față de conflictul din Ucraina, unde acesta a susținut că ar putea încheia războiul în 24 de ore. În realitate, soluția propusă de Trump ar putea implica acceptarea dominației ruse asupra unor părți semnificative din teritoriul ucrainean, în schimbul unei „păci” fragile și de scurtă durată. Pentru europeni, această soluție nu numai că ar fi inacceptabilă, dar ar submina serios unitatea și securitatea continentului, trădând eforturile de susținere a Ucrainei în fața agresiunii ruse.

În contextul unui asemenea deznodământ, liderii europeni vor fi forțați să preia responsabilitatea securității proprii, un scenariu pentru care niciunul dintre ei nu este pe deplin pregătit. În același timp, o retragere americană din Europa ar alimenta o ascensiune a populismului pe continent, cu implicații asupra coeziunii Uniunii Europene.

Politica externă: Prioritizarea Israelului și abandonarea Europei

Politica externă a unei posibile administrații Trump 2.0 ar putea aduce schimbări semnificative atât în Orientul Mijlociu, cât și în cadrul alianței NATO. Relația dintre Statele Unite și Israel, deja una strânsă în timpul primului mandat al lui Donald Trump, ar putea deveni un pilon central al strategiei americane în regiune, în timp ce angajamentele față de NATO ar putea fi reduse dramatic, lăsând Europa într-o stare de vulnerabilitate crescută.

Make Israel Great Again

În timpul primului său mandat, Trump a pus un accent deosebit pe consolidarea relațiilor cu Israelul, ceea ce a culminat cu semnarea Acordurilor Abraham, care au normalizat relațiile dintre Israel și mai multe state arabe, inclusiv Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Pentru Trump, aceste acorduri au reprezentat unul dintre cele mai importante succese ale sale în politica externă, iar într-o eventuală revenire la Casa Albă, ar putea încerca să extindă această politică prin adăugarea Arabiei Saudite la lista statelor care normalizează relațiile cu Israelul.

În acest context, scenariul „Making Israel Great Again” propus în raport sugerează că Trump ar continua să susțină Israelul în mod necondiționat, mai ales în fața amenințărilor din partea Iranului și a grupărilor teroriste precum Hamas și Hezbollah. De la începutul unui posibil nou mandat, Trump ar putea intensifica politica de „presiune maximă” asupra Iranului, reluând sancțiunile și promovând proiecte tehnologice care să faciliteze mobilizarea opoziției democratice iraniene. Un exemplu ar fi creșterea numărului de conexiuni Starlink furnizate de SpaceX în Iran, în încercarea de a alimenta disidența internă.

Foto: Reuters Marketplace

Trump ar putea consolida și mai mult sprijinul militar pentru această țară, oferindu-i noi mijloace de apărare împotriva Iranului și Hezbollahului. În schimb, Trump ar cere Israelului să joace un rol activ în stabilirea unui plan de pace durabil pentru palestinieni, însă acest plan ar fi probabil o continuare a propunerii sale din 2020 – un stat palestinian demilitarizat, cu limitări semnificative în privința suveranității, și controlul permanent al Israelului asupra securității în regiune.

Un alt aspect esențial al politicii lui Trump în Orientul Mijlociu ar fi posibilitatea extinderii acordurilor economice și de securitate cu Arabia Saudită. În schimbul unui acord de normalizare a relațiilor cu Israelul, Arabia Saudită ar putea primi acces la tehnologie nucleară civilă și beneficii economice semnificative. Această alianță ar consolida poziția Arabiei Saudite ca lider regional și ar întări relațiile sale cu SUA, dar ar putea aliena alte state arabe care se opun unei apropieri prea rapide de Israel.

În final, poziția Statelor Unite sub Trump ar deveni una extrem de pro-Israel, întărind rolul acestei țări ca putere dominantă în regiune și făcând pacea cu Palestina o prioritate secundară în favoarea menținerii unui echilibru militar împotriva Iranului. Această abordare ar putea însă escalada conflictele regionale și ar împiedica un proces de pace autentic și de durată.

NATO și reconfigurarea securității europene

Un alt capitol important al raportului analizează rolul NATO sub o potențială administrație Trump. De-a lungul primului său mandat, Donald Trump a criticat în repetate rânduri statele membre NATO pentru faptul că nu contribuie suficient la bugetul alianței și a amenințat cu retragerea SUA din NATO dacă aceștia nu „plătesc”. În 2024, aceste critici par să fi escaladat, iar un nou mandat Trump ar putea aduce schimbări dramatice în modul în care funcționează alianța.

Raportul sugerează că Trump ar putea reduce prezența militară americană în Europa, în cadrul unei strategii mai ample de a prioritiza Asia și Indo-Pacificul. În același timp, ar putea exista o reevaluare a angajamentelor față de NATO, în special față de statele care nu îndeplinesc obiectivul de a aloca 2% din PIB pentru apărare. Deja în timpul primului său mandat, Trump a forțat o creștere a cheltuielilor de apărare din partea membrilor europeni, dar într-un nou mandat, el ar putea merge mai departe, reducând drastic contribuția SUA la bugetul NATO și cerând statelor europene să își asume o mai mare responsabilitate pentru propria apărare.

În raport se sugerează că administrația Trump ar putea introduce o „NATO latentă”, un model în care Statele Unite ar păstra un rol minim în Europa, dar ar interveni doar în cazuri extreme. Aceasta ar însemna că țările europene ar trebui să preia conducerea în ceea ce privește apărarea continentului, ceea ce ar pune o presiune uriașă asupra Uniunii Europene, deja divizată între statele membre care doresc o cooperare mai strânsă și cele care se opun unei integrări mai profunde în materie de securitate.

FOTO: USA TODAY NETWORK via Reuters Connect

În plus, raportul subliniază că Trump ar putea cere Europei să contribuie direct la capacitățile tactice ale SUA utilizate pentru apărarea Europei, cum ar fi sistemele de comandă și control sau transportul aerian strategic. Aceasta ar crea tensiuni suplimentare în cadrul NATO, deoarece multe state europene, în special cele din sudul și estul Europei, nu sunt pregătite să acopere aceste costuri.

Un alt scenariu prezentat în raport este diminuarea prezenței militare americane în Germania, o mișcare care ar forța statele europene să-și regândească strategia de apărare. Într-un asemenea context, Europa ar deveni din ce în ce mai dependentă de propriile resurse, iar state precum Germania și Franța ar trebui să joace un rol mai activ în coordonarea politicilor de apărare.

Criza din Marea Chinei de Sud

Al treilea scenariu descrie o criză iminentă în Marea Chinei de Sud, unde tensiunile dintre China și aliații săi regionali ar putea exploda în timpul unei noi administrații Trump. Confruntat cu o alegere dificilă între angajamentele față de aliați precum Filipine și evitarea unui conflict militar cu China, Trump ar putea opta pentru o soluție de compromis, dar în niciun caz nu va permite Chinei să pară dominantă.

Această tensiune cu China ar putea deschide un nou front de confruntare economică, cu sancțiuni dure și impunerea unor tarife comerciale care ar afecta și Europa. În acest context, liderii europeni vor fi prinși între obligațiile față de alianța cu SUA și necesitatea de a menține relații comerciale stabile cu China, o dilemă care ar putea slăbi și mai mult unitatea UE.

Dominarea energetică

O altă direcție potențială a administrației Trump este politica energetică axată pe „dominarea totală”. Acest concept, bazat pe expansiunea producției de combustibili fosili și slăbirea reglementărilor de mediu, ar putea reconfigura economia globală a energiei și ar pune în pericol eforturile internaționale de combatere a schimbărilor climatice. Trump a făcut clar faptul că Statele Unite vor continua să prioritizeze producția internă de petrol, gaze naturale și cărbune, respingând inițiativele globale pentru o tranziție verde.

Această poziție va izola și mai mult Statele Unite pe scena internațională, dar pentru Trump și susținătorii săi din sectorul industrial, ar fi o victorie economică. Europa, în schimb, se va confrunta cu presiuni suplimentare în eforturile sale de a reduce emisiile de carbon și de a diversifica sursele de energie.

O alianță globală a regimurilor autoritare, în jurul lui Trump

Poate cel mai îngrijorător scenariu prezentat în raport este formarea unei alianțe globale a regimurilor autoritare, în care Trump ar juca un rol central. Relațiile strânse cu lideri precum Viktor Orban sau Jair Bolsonaro ar putea duce la consolidarea unui curent global împotriva democrației liberale și a instituțiilor internaționale. În Europa, partidele populiste ar putea căpăta noi forțe și ar încerca să obstrucționeze proiectele comune ale Uniunii Europene, slăbind astfel blocul comunitar și favorizând o fragmentare politică și ideologică.

Această alianță iliberală ar submina democrațiile din întreaga lume și ar oferi un model periculos de guvernare, bazat pe naționalism, anti-globalism și o retorică agresivă împotriva „elitei liberale globale”.

Alegerile din 2024 nu sunt doar despre viitorul Statelor Unite, ci și despre viitorul ordinii internaționale. Un nou mandat al lui Donald Trump ar putea transforma fundamentele politicii externe americane și ar avea consecințe grave pentru securitatea și stabilitatea globală. Liderii europeni trebuie să își pregătească răspunsurile la aceste scenarii potențial devastatoare, conștienți de riscurile pe care le implică o Americă mai puțin predictibilă și mai puțin angajată.

Într-o lume aflată la răscruce, Europa nu își poate permite să stea pe margine. Este timpul ca liderii europeni să se pregătească pentru orice eventualitate și să își asume responsabilitatea pentru propria securitate și prosperitate. Dacă nu o fac, riscul este ca Europa să se regăsească la mila unui lider american imprevizibil și a unei lumi tot mai divizate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News