Ziua Franței. De ce 14 iulie. Primul genocid al epocii moderne

Revoluția franceză a debutat  la Paris, la 14 iulie 1789, când circa 40.000 de oameni au atacat și  au intrat în Bastilia, simbol al vechiului regim, pentru eliberarea deținuților, care la acel moment erau doar șapte. Bastilia aproape că nu era apărată, astfel  că aceasta  a căzut repede în mâinile revoluţionarilor, fapt ce a dus la căderea monarhiei și la instaurarea primei Republici Franceze. De la această întâmplare i se trage Franţei Ziua naţională (14 iulie).

După cucerirea Bastiliei, pe 16 iulie, a fost iniţiată demolarea acesteia, unele dintre pietrele de aici au fost folosite apoi la construcţia podului peste Sena Pont de la Concorde. În acest timp, un antreprenor abil a vândut-o, en détail, ca suvenir. Ulterior a fost  adoptată o „Declaraţie a drepturilor omului şi ale cetăţeanului”, un soi de fetus al „democraţiei”.

De ce s-au înfuriat francezii

Situația francezilor nu era  una de invidiat.  În timp ce Maria Antoaneta stabilea noile tendinţe în modă la Versailles, francezii de rând nu aveau ce să mănânce. În timp ce Louis al XVI-lea continua să trimită bani în străinătate pentru a-i susţine pe americani, datoria publică a Franţei devenea din ce în ce mai mare şi taxele creşteau.

De asemenea, lipsa locurilor de muncă la care s-a adăugat  recoltele slabe au determinat ca francezii să fie indignați   la adresa familiei regale, până spre sfârşitul anilor 1780. 

Vezi și: Franţa marchează din nou Ziua Naţională cu o paradă militară pe Champs-Elysées, în pofida ameninţării variantei Delta

În 1792, familia regală era întemniţată, iar la 21 ianuarie 1793, Ludovic al XVI-lea, regele Franţei, a fost decapitat, la Paris, în ceea ce astăzi se numeşte Place de la Concorde, acolo de unde turiştii iau startul, prin Jardin des Tuileries, către Luvru, iar  Maria Antoaneta urma să fie  executată zece luni mai târziu.

Cu acest prilej şi-a dovedit eficienţa şi ghilotina, invenţia doctorului Joseph Ignace Guillotin, dispozitiv manufacturat, după indicaţiile inventatorului, de un constructor german de piane.

În anii următori, maşinăria de tăiat capete a funcţionat de zor, decapitându-l până şi pe Robespierre (la 28 iulie 1794), unul dintre simbolurile Revoluţiei franceze şi unul dintre cei mai harnici semnatari de sentinţe de condamnare la moarte prin ghilotinare.

După ce a cunoscut „gloria” în perioada Revoluţiei franceze, ghilotina şi-a continuat cariera (în Franţa) până hăt, în 1977, la 10 septembrie, când a fost folosită pentru ultima oară la retezarea capului lui Hamida Djandoubi, condamnat pentru crimă. Execuţia a avut loc la Marsilia.

Primul genocid al epocii moderne și destinul lui Napoleon Bonaparte

Tot în 1793, în vestul Franţei, în regiunea Vendée, Armata revoluţionară franceză a comis ceea ce se pare că a fost primul genocid al epocii moderne. Fiindcă locuitorii din Vendée, iniţial fideli Revoluţiei, s-au opus apoi unora dintre măsurile impuse de noua putere, s-a decis exterminarea lor şi pustiirea întregii zone. Au fost ucişi între 150.000 şi 250.000 de oameni: bărbaţi, femei, bătrâni, copii, prin toate metodele imaginabile.

La 1789, data izbucnirii Revoluţiei franceze, Napoleon Bonaparte era sublocotenent, după ce absolvise cursurile Şcolii Militare din Paris. Propulsat în cariera militară de victoriile în campanile purtate, la 9 noiembrie 1799, Napoleon Bonaparte, beneficiind de o largă susţinere populară, şi-a impus dictatura personală, în calitate de prim-consul al noii forme de conducere a ţării: Consulatul. Cum se ştie, a urmat apoi o perioadă din istorie care poartă numele corsicanului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News