Ziua migdalelor. Vezi istoria lor și cum recomandă nutriționiștii să le consumăm

Se crede că migdalii ar fi printre primii arbori cultivaţi de oameni. Sunt menţionaţi şi în Biblie. Deşi nu se ştie cu exactitate de unde provin, migdalii ar fi fost cultivaţi pentru prima dată în China sau Asia Centrală, scrie Agerpres. 

În călătoriile lor pe Drumul Mătăsii dintre Asia şi Mediterana, exploratorii mâncau migdale, iar odată cu stabilirea lor în regiunea mediteranei, în zonă au început să crească migdali. S-au răspândit apoi pe teritoriul Europei, începând să crească în pâlcuri pe teritoriul Spaniei şi Italiei.

Arborii de migdal, cultivați în Evul Mediu în Statele Unite

Migdalii au ajuns în Statele Unite la mijlocul anilor 1700. Istoricii sunt de părere că au fost aduşi de preoţii franciscani care venea din Spania pe corăbii comerciale. Arborii nu au rezistat foarte mult în Statele Unite întrucât solul şi procedeul de creştere erau inadecvate. Abia în anii 1800, arborii de migdal au fost cultivaţi cu succes şi recoltaţi în Statele Unite.

Migdalele au numeroase beneficii pentru organism, sunt bogate în fibre, ajută digestia şi furnizează bacterii intestinale benefice. În plus faţă de beneficiile alimentare, migdalele sunt benefice pentru piele şi îngrijirea părului.

Ce spun nutriționiștii despre migdale

„Sunt câteva alimente care conțin proteine de origine vegetală pe care este bine să le aveți la fiecare masă în diverse combinații. Vorbim de leguminoase - faimoasa fasole, linte, mazăre, năut, apoi semințe, cum ar fi de chia, cânepă, dovleac, susan. Vorbim și de oleaginoase cum ar fi nucile, migdalele, alunele, alunele de pădure. Vorbim și de vegetale: sparanghel, spanac, ciuperci. Mai sunt și cerealele, și pseudocerealele, cum ar fi amarantul și hrișca. Chiar dacă toate aceste proteine de origine vegetală nu conțin toți aminoacizii esențiali, când le vom combina, vom avea, la finalul zilei, o alimentație corectă. O budincă făcută dintr-o băutură de migdale sau de cocos, amestecată cu fulgi de ovăz, de orz sau de hrișcă și cu câteva fructe: afine, zmeură. Mai punem câteva migdale și avem un mic dejun foarte gustos. Putem presăra puțină scorțișoară. La prânz putem servi o supă cremă de linte, apoi o mâncare de hrișcă cu ciuperci sau o supă cremă de ciuperci cu niște paste de linte, cu dovlecel. Seara putem servi o mămăliguță cu sos de roșii la care adăugăm niște tofu sau niște pâine prăjită de secară, cu zacuscă, și cu tofu. Ca gustare, între mese, ar putea fi un dovleac copt, un măr copt, o gutuie coaptă sau câteva migdale sau o băutură tot de migdale”, a spus Anca Hâncu. Vezi mai multe AICI.    

„Între fructele uscate și fructele oleaginoase e o diferență de 300 cal. Deși în supermarket sunt puse în cadrul aceluiași raion și de multe ori se găsesc împreună în cadrul aceluiași ambalaj, fructele uscate/deshidratate și fructele oleaginoase sunt 2 categorii de alimente complet diferite. 

Fructele uscate (caise, prune, stafide, smochine) sunt de 6-8 ori mai concentrate decât fructele proaspete, conțin în principal glucide (fructoză) și au în medie 250cal/100g.

Fructele oleaginoase (nuci, alune, semințe, migdale, fistic) sunt un fel de super-food, o esență de nutrienti concentrați într-un volum mic: 40% grăsimi, 30% proteine, 20% glucide și 550-600cal/100g.

E drept că amândouă sortimentele trebuie mâncate cu bucata. Porția corectă este de 4-5 bucăți pentru fructele deshidratate și 8-10 bucăți când vine vorba de migdale, fistic sau sâmburi de nucă. Da, doar atât!", a transmis Mihaela Bilic.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News