EXCLUSIV  Zuckerman: SUA nu vor abandona Europa, dar marile țări europene care nu-și respectă angajamentele pun în pericol NATO în fața Rusiei

Sunt dezamăgit de atacurile politice din SUA împotriva președintelui Trump care dorește ca membrii NATO să-și plătească echitabil partea în ceea ce privește costurile de autoapărare. Acest subiect nu ar trebui să fie o problemă politică. Atât democrații, cât și republicanii ar trebui să fie uniți în dorința lor de a-i convinge pe membrii NATO să își îndeplinească, echitabil, partea privind obligațiile de apărare, astfel încât să permită NATO să fie o alianță mai puternică și mai eficientă.  

Toți membrii NATO sunt conștienți de faptul că alianța aduce beneficii tuturor membrilor săi. Problema este că unii membri contribuie în mod deliberat mai puțin decât s-a convenit și au parte de toate beneficiile alianței în detrimentul celorlalți membri. Argumentul lor este că vor plăti doar atunci când vor dori să o facă, dar se vor bucura de toate beneficiile alianței, iar deficitul va fi compensat de ceilalți membri.  

Acești membri susțin în mod greșit că președintele Trump pune în pericol alianța. Dimpotrivă, membrii care nu își plătesc contribuțiile integrale la alianță sunt cei care o pun în pericol. Acțiunile lor duc către o alianță slabă care nu va avea resursele militare necesare pentru a-și îndeplini misiunea. Lucru devenit evident în ultimii doi ani, când țările NATO au rămas fără echipamente militare și muniții și nu au putut ajuta Ucraina în măsura în care era necesar.

Răspunsul miop și vehement al liderilor europeni cu privire la cele mai recente remarci ale președintelui Trump este de-a dreptul o obrăznicie. NATO a fost creată în 1949 cu misiunea principală - apărarea Europei împotriva dorințelor expansioniste ale lui Iosif Stalin și ale Rusiei comuniste, pe care Rusia lui Putin le continuă și astăzi. Europa trebuie să se uite în interior, la propriile eșecuri, și să le repare, în loc să dea vina pe președintele Trump pentru că le-a evidențiat. Sincer, ar trebui de fapt să îi mulțumească președintelui Trump pentru că le-a cerut membrilor NATO să își îndeplinească obligațiile de apărare, pentru a menține o alianță puternică și eficientă. Deși, multe țări și-au mărit cheltuielile pentru apărare în timpul administrației Trump, majoritatea țărilor NATO nu au atins încă pragul de 2% din PIB pentru apărare ca urmare a Angajamentul din Țara Galilor. Acest acord a fost încheiat de membrii NATO în 2014 și a oficializat obiectivele care au fost stabilite încă din 2006.

Pentru a fi cât mai clar, NATO cere ca fiecare țară membră să contribuie la obligațiile comune de apărare ale Alianței, contribuind cu personal militar, echipamente și muniții, după cum este necesar. Pentru a se asigura că NATO este pregătită să răspundă eficient la amenințările militare, fiecare țară membră trebuie să cheltuiască o anumită sumă pentru propriile structuri militare și de apărare. Aceste cheltuieli nu reprezintă o plată către SUA, către o altă țară sau un terț.

Fiecare țară membră a fost de acord să mențină capacitățile de apărare la nivel strategic și operațional, astfel încât acestea să poată fi utilizate și să contribuie la apărarea comună a statelor membre. Nerespectarea cu regularitate a pragului anual este gravă deoarece resursele de apărare ale fiecărui membru nu pot fi consolidate peste noapte - menținerea resurselor militare de apărare necesare presupune o planificare pe termen lung și termene lungi de achiziție sau de producție a echipamentelor, a munițiilor și de pregătire a forțelor armate.

Dacă nu ar fi existat creșterile solicitate de administrația Trump, Europa ar fi fost mult mai puțin pregătită să ajute Ucraina decât a fost. Din păcate, în prezent, doar 8 din cei 32 de membri NATO au atins angajamentul de 2% din PIB.  De la înființarea sa, cea mai mare povară pentru susținerea NATO a revenit SUA, care a cheltuit anul trecut aproximativ 3,5% din PIB pentru apărare.

Ce înseamnă aceste procente în realitate? Înseamnă că, în 2023, SUA au avut la dispoziție un buget de apărare de 816 miliarde de dolari (excluzând o finanțare suplimentară de 30 de miliarde de dolari pentru securitate națională) pentru a-și finanța contribuțiile militare la NATO. Toți ceilalți membri NATO, luați împreună, au cheltuit doar 346 de miliarde de dolari pentru obligațiile lor de apărare. Cu alte cuvinte, toți membrii NATO, în afară de SUA, au contribuit împreună cu doar 30% din bugetul pentru apărare a statelor NATO. SUA au contribuit cu 70% din factura Alianței.  

Populația țărilor NATO, fără SUA, este de aproximativ 624 de milioane de oameni. Membrii NATO, fără SUA, au un PIB de aproximativ 17 trilioane de dolari, dintre care Germania, Franța și Italia, în această ordine, au cele mai mari PIB-uri luate individual. SUA are doar 332 de milioane de locuitori și un PIB de aproximativ 27 de trilioane de dolari.

Ceea ce este evident este că aceste cifre sunt inversate. SUA, cu jumătate din populație, plătesc 70% din toate costurile pentru a apăra de două ori mai mulți oameni. Este inechitabil.

Angajamentul din Țara Galilor s-a dorit a fi o alocare echitabilă între statele membre NATO, bazată pe PIB-ul fiecăruia, ca o măsură a capacității economice a fiecărei țări, de a contribui la securitatea națională europeană și la apărarea colectivă.  

Cu toate acestea, atunci când țările membre nu își îndeplinesc în mod constant obiectivele anuale privind cheltuielile pentru apărare, astfel încât să aibă resurse disponibile pentru NATO atunci când este necesar, ci preferă să își aloce resursele pentru alte priorități, se ajunge în situația în care alianța nu dispune de resursele militare și de capacitatea de a proteja în mod eficient statele membre împotriva agresiunii ruse.

Dacă o țară membră nu are o viziune corectă privind propriile obligații de apărare și o viziune asupra riscurilor aferente nefinanțării propriei apărări, nu ar trebui să i se permită să pună în pericol securitatea națională a celorlalte țări membre.

Trebuie remarcat faptul că problemele legate de finanțarea NATO nu sunt cauzate de faptul că membrii mai mici ai NATO nu se implică. Statele baltice și Polonia au fost ferme în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor lor de apărare. Acestea înțeleg pe deplin pericolul rusesc. Problemele apar la cele mai bogate țări europene. Chiar și astăzi, după invazia Rusiei în Ucraina, doar 8 țări membre și-au respectat promisiunile de finanțare a NATO făcute în Țara Galilor. Celelalte nu au atins niciodată contribuțiile convenite de 2% din PIB și, în majoritatea cazurilor, nici măcar nu s-au apropiat de acest procent. Mai exact: Germania - 1,49%; Franța - 1,93%; Italia - 1,54%; Olanda - 1,45%; Spania - 1,03%; Turcia - 1,6%; Norvegia - 1,74%; Belgia - 1,07%; Danemarca - 1,4%; Portugalia - 1,55%;.

Este ironic faptul că aceleași țări care nu-și plătesc echitabil contribuția sunt cele care țipă cel mai tare și critică SUA pentru că nu și-ar respecta angajamentele. Ideea că SUA ar abandona Europa nu este realistă. Nu trebuie să ne întoarcem decât la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a dovedi angajamentul nostru față de Europa. SUA au ajutat la reconstrucția Europei după război și au reconstruit Germania în cadrul Planului Marshall. SUA mențin baze militare și peste optzeci de mii de militari în Europa. Costul pentru contribuabilul american este enorm și este mult mai mare decât pentru ceilalți contribuabili din statele membre NATO.

Realitatea este că, de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, Rusia rămâne cea mai mare amenințare la adresa lumii euro-atlantice și trebuie să fie controlată. Țările europene trebuie să recunoască amenințarea reală pe care Rusia o reprezintă pentru libertate, democrație și stabilitate economică. NATO este o alianță puternică care a servit la descurajarea agresiunii rusești împotriva statelor membre. Semnalul de alarmă al președintelui Trump către membrii NATO restanți ar trebui să fie întâmpinat de aceștia cu mea culpa, nu cu aroganță și furie îndreptată către președintele Trump.

Din nefericire, de-a lungul anilor, multe state membre au cochetat la un moment dat cu ieșirea din NATO, au negociat cu Rusia în afara cadrului NATO, prin aranjamente nepotrivite, și au ignorat pozițiile strategice ale NATO în ceea ce privește Rusia. Franța chiar a îndrăzinit să ceară SUA ca soldații americani să plece din bazele militare din Franța, chiar dacă multe cimitire de pe teritoriul francez sunt pline de militari americani care au făcut sacrificiul suprem pentru a o elibera. Franța chiar a mers atât de departe încât și-a redus statutul de membru al NATO pentru o perioadă de timp, până când președintele francez Sarkozy a readus-o ca membru participant cu drepturi depline.

Pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește, țările europene sunt tot mai puțin unite, iar unele chiar susțin diferite poziții ale Rusiei. Aceasta este o chestiune de securitate națională periculoasă pentru Europa și SUA.

Membrii europeni restanți trebuie să admită pericolele și să își îndeplinească obligațiile financiare pentru a susține NATO.

Având în vedere invazia rusă din Ucraina și recentele declarații ale lui Putin privind potențiale invazii teritoriale ale altor țări europene, state membre sau state care nu sunt membre NATO, este o politică nesăbuită din partea oricărui stat membru să nu-și îndeplinească sau să nu-și propună să depășească angajamentul din Țara Galilor. Acele state membre care nu-și plătesc echitabil contribuția convenită nu își pun în pericol doar propria securitate națională, ci și pe cea a tuturor celorlalte state membre.  

Președintele Trump ar trebui să fie lăudat, nu criticat, pentru că a cerut ca toți membrii NATO să își ia în serios obligațiile privind apărarea colectivă, să investească în propriile forțe de apărare și, dacă vor continua să rămână membri ai alianței, să o facă prin a fi și membri de încredere ai alianței Retragerea Rusiei din Ucraina și evitarea invadării unei alte țări de către Rusia. Acestea pot fi realizate doar printr-o alianță NATO mai puternică și mai angajată.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News