BUCUREȘTI, 555 ani de la prima atestarea documentară. Dan Ciachir arată când a început mutilarea Bucureștiului

VEZI ȘI: EXCLUSIV. Bolile care nu trimit pe nimeni la doctor. Situație ALARMANTĂ în România

În cartea "Când moare o epocă", scriitorul Dan Ciachir vorbește despre București, cu părțile frumoase și cu părțile mai puțin frumoase.

Când a început declinul orașului București

"Desfigurarea și multilarea Bucureștiului au început sistematic după cutremurul din martie 1977, concomitent cu construcția metroului. Atunci au fost scoși în pripă oameni din casele lor și siliți să se mute în cartierele mărginașe. Așa au apărut spre vânzare cărți și colecții de reviste de la demolări. Existau în câteva puncte ale orașului niște tonete pe roate - un fel de rulote - unde se achiziționa maculatură cu 20 sau 30 de bani kilogramul. Acolo au ajuns cărți provenind de la cei constrânși să le abandoneze sau să le arunce în febra mutării. Achizitorii acestor rulete au devenit deodată și anticari. Vindeau foarte ieftin, nepricepându-se, judecând cărțile după legătura, nu după conținutul lor", își amintește Dan Ciachir.

Cea mai rezistentă zonă la seism

"În 1978, odată cu demolarea Căii Rahovei, a început și dărâmarea Căii 13 septembrie, a Șoselei Panduri, apoi a venit rândul cartierelor Uranus, Izvor, Antim. După cutremurul din 1977, arhitectul-șef de atunci al orașului, Budișteanu, i-a spus lui Ceaușescu că zona aceea ar fi cea mai rezistă la seisme. Așa a apărut proiectul Centrului Civic, care avea să desfigureze Bucureștiul, distrugându-i-se puținele coline, străzi în pantă, câteva cartiere centrale și semi-centrale. La sfârșitul anilor '70 dispăreau sălciile plângătoare de pe talazurile Dâmboviței, vechiul grilaj ce împrejmuia malurile râului, felinarele romantice, clădirile de pe latura dreapta a Splaiului dintre Piața Senatului și Biserica Sf. Elefterie. Zilnic se ridicau nori de praf asupra orașului. Pichamerele mușcau necontenit - se lucra noapte și zi - din cărămidă, asfalt, piatră cubică, beton sau paiantă. Concomitent, se construia metroul pentru care fuseseră aduși salahori din provincie", mai scrie Dan Ciachir în cartea "Când moare o epocă".

În anii '60, lucrurile stăteau diferit

"Anii '60, cu relaxarea lor ideologică, îndulciți de mărfuri străine, filme occidentale, spectacole, expoziții, turnee, de mâncare și băutură bună, când puteai cumpăra zilnic de la câteva standuri "Le Monde" sau "Corriere della Sera", păreau acum la fel de îndepărtați ca și perioada interbelică. În vitrina frigorifică a unui magazin din vecinătatea casei, unde în 1962-1963 se vindeau icre de Manciuria, nu se mai găseau decât hălci de slănină și costiță de porc. Din nenumăratele sortimente de țigări englezești și americane rămăsese o singură marcă, Kent, procurat pe sub mână, devenită monedă la bursa neagră, la fel ca și sticla de whisky", mai scrie Dan Ciachir. În cartea sa, veți putea găsi și alte povești interesante despre București.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News