Problemă cheie, după OUG care împarte presa în două
Presa românească este împărțită în două, după o decizie a guvernului. De o parte televiziunile, de cealaltă publicațiile, electronice sau pe hârtie. Sau, mai precis, în trei: televiziunile de informare, educare și cultură, televiziunile de divertisment și publicațiile, fie ele tipărite sau postate.
Intenția guvernului a fost, inițial, să ia 5 procente din abonamentele la cablu, pe care să le ofere televiziunilor de știri. Ulterior, a fost dată o ordonanță care alocă 15 milioane sprijin de stat în audio-vizual. Dincolo de acest ajutor punctual, trebuie analizat principiul care stă la baza intervenției statului în domeniu.
Occidentul a susținut financiar începuturile democratice din România. Asociații, fundații și sindicate din lumea liberă au finanțat asociații, fundații sau ziare din țara noastră, în anii 90 și la începutul secolului XXI. Presa a fost văzută drept un instrument prin care se asigură democrația, dar și educația. Ca și în alte domenii, statele au decis că unele structuri non-guvernamentale pot realiza, mai eficient, servicii publice. Așa că le finanțează direct, cum se întâmplă cu unele asociații sau fundații, sau le acordă înlesniri (pentru presă, de exemplu, unele țări transportă gratuit ziarele pe calea ferată, altele nu percep TVA, în cazul mass media).
Internetul se revoltă împotriva televiziunii. Confruntare de proporții
Revoluția tehnologică face ca presa să treacă printr-o perioadă similară revoluției sociale din anii 90. Dacă democrația, informarea și educarea cetățenilor sunt necesare, existența mass-media este necesară. Iar dacă obiectivele menționate mai sus au prioritate în fața divertismentului, sprijinirea presei ” cu specific de informare, educare și cultural de interes public” este justificată. La fel, ideea ca firmele de cablu tv, să le aloce o parte din venituri.
În acest caz, de ce să nu dea și furnizorii de internet 5% din valoarea abonamentelor către site-uri? Presa scrisă își mai poate negocia tarifele cu distribuitorii de ziare sau reviste, site-urile nu au cum să negocieze cu distribuitorii de internet.
Cum se elimină suspiciunea de control politic
Un mecanism de distribuire a fondului colectat de la cabliști/furnizori de internet, ar putea să elimine suspiciunea de control politic a presei.
Instituțiile media care solicită finanțare de la Fond (Audio-vizual sau Internet) se obligă să respecte un set de norme , cum ar fi cele după care funcționează CNA (nu discutăm cât sunt de bune sau dacă ar trebui revizuite, ci doar ca principiu).
Veniturile se împart în funcție de contribuția la audiența totală, măsurată oficial. În cazul în care nu se respectă normele, se propun sancțiuni, de către un organism de control, care se validează/invalidează de către instanță.
Cum ar trebui să fie alcătuit și cum să funcționeze vechiul CNA, dar și noul Consiliu, pentru internet, este altă discuție. Oricum, dacă aceste dezbateri se amână, actualul CNA rămâne fără obiect. Mai repede decât ne imaginăm, televiziunile se vor muta cu totul pe internet, iar site-urile își vor face televiziune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
